Monica Lovinescu a fost casatorita cu Virgil Ierunca, o alta personalitate importanta ale exilului romanesc (critic literar, publicist, poet si, alaturi de sotia sa, una dintre vocile cele mai cunoscute de la radio Europa Libera). Virgil Ierunca s-a stins din viata in septembrie 2006, la Paris, la virsta de 86 de ani.
Cei doi protagonisti ai criticii romane de opozitie, stabiliti la Paris, au influentat, benefic si modelator, timp de mai multe decenii, gustul, judecata si atitudinea intelectualitatii romanesti izolate de comunism, nelinistind propaganda oficiala si contribuind la risipirea diverselor chipuri ale erorii. (Monica Lovinescu s-a numarat printre eroii filmului documentar „Razboi pe calea undelor/ Cold Waves”, realizat de Alexandru Solomon).
Emil Hurezeanu despre moartea Monicai Lovinescu
„Intimplarea face ca sunt printre putini romani care au cunoscut-o pe Monica Lovinescu, fiind coleg atit cu ea cit si cu sotul ei, Virgil Ierunca. Desi locuia, muncea si traia cu Ierunca la Paris si nu prea veneau in Germania, eram foarte legati, pentru ca adesea ascultam emisiunile lor, transmisiile lor, interviurile, iar eu le si moderam. I-am vizitat in mai multe rinduri la Paris, unde m-am bucurat de generozitatea lor”, a spus Emil Hurezeanu pentru Mediafax.
„Monica Lovinescu are aura unei posteritati ilustre, fiind fiica lui Eugen Lovinescu. Ea a fost legata de a patra generatie de postmaiorescieni, de grupul de la Sibiu – Calota, Radu Stanca, Doinas -, de care si eu sunt legat, chiar daca sunt mai tinar decit ei. (…) Desi nu a trait in Romania in ultimii 50 de ani, a cunoscut bine Romania, a iubit-o, a slujit-o, in numele unei valori a spiritului liber pe care le-a sustinut. Critic literar, comentator, analist politic, vocea ei inconfundabila ramane una din sursele de incredere si putere pe care romanii au simtit-o ani in sir, in eterul undelor Europei Libere. Eu, ca membru al comunitatii romanesti exilate la Europa Libera, o comunitate foarte speciala, aproape si departe de Romania, si mult mai tinar decit ea, ma simt de doua ori mai afectat de aceasta disparitie, pentru ca dispare un mare intelectual, un patriot si dispare o mare bucata din trecutul meu de exil politic. Ma pot gindi cu imensa dragoste si nostalgie la aceasta miraculoasa faptura”, a incheiat Emil Hurezeanu.
Alaturi de jurnale si memorii, Monica Lovinescu a publicat teribile judecati critice literare (multe dintre ele pronuntate initial la microfon si transcrise ulterior), conturind perspectiva „est-etica” dintr-un imperativ de a aseza in balanta omul si scrisul lui. E de retinut insa nuanta ca Monica Lovinescu taxa doar practicarea (de catre scriitorul roman aflat „sub vremi”) a relativismului fata de valorile etice dar nu oricum ci in scris.
Despre acest aspect, Monica Lovinescu ii declara lui Mircea Iorgulescu intr-un interviu luat de acesta pentru Europa Libera in 1998: „Uitati, s-a intimplat un lucru foarte important in comunism… Un scriitor poate sa omoare sau sa fure, cum a facut-o Villon, si sa vina la el acasa, sau pe strada, si sa ia un creion si sa scrie un poem extraordinar. Asta sint convinsa ca se poate. (…) Ceea ce cred ca un scriitor nu poate, fara a-si distruge opera, este sa se slujeasca de instrumentul lui, care este cuvintul, cu mina lui, care este mina lui, care este aceeasi mina, si cu aceeasi cerneala, pentru a scrie indefinit un lucru la gazeta si altul in opera, in opera care dainuie. (…) Cred ca exista un pacat al cuvintului, care este singurul pacat al scriitorului.” Din pacate interviul integral nu poate fi accesat, poate fi accesat, insa, textul emotionant al lui Alex Leo Serban (caruia ii apartine formula sagalnica „Notre Dame des Ondes”) despre dialogul celor doi, aparut in Dilema Veche in 2006.
http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=120&cmd=articol&id=333
Cum sunau raspunsurile Monicai Lovinescu
Dupa revolutie, in dialog cu Doina Jela, Monica Lovinescu a invocat ororile inchisorilor comuniste, carora le-a cazut victima si mama sa, Ecaterina Balacioiu-Lovinescu, in volumul „Aceasta dragoste care ne leaga”. A raspuns, in aceasta carte, la intrebari de tipul: „ce-ar fi facut (M.L.) daca Securitatea i-ar fi pus direct problema in termenii ‘iti eliberam mama daca de intorci’?”
Tania Radu scrie despre cartea Doinei Jela si despre raspunsurile Monicai Lovinescu, din care citeaza amplu, intr-un articol din revista 22:
„(…) Nu stiu ce faceam… Nu. Mergeam acolo sa ma predau, sau sa-i omor. Dar sa ma fac spioana lor, nu. (…) Atunci cand m-au arestat m-am gandit sa ma duc sa ma predau. Si mi-am zis: ma predau, si pe ea n-o elibereaza. Al doilea, ea innebuneste, pentru ca singura ei bucurie pe care mi-o transmitea din inchisoare era sa ma stie la adapost. Daca mi s-ar fi pus problema, nu, nu stiu. Cred ca m-as fi sinucis”. (Articolul integral poate fi accesat la: http://www.revista22.ro/html/index.php?nr=2005-12-14&art=2274)
Scurta bio & bibliografie
In 1947 a plecat la Paris cu o bursa a guvernului francez. In 1948, a cerut azil politic in Franta. A colaborat cu mai multe reviste, publicaid articole si studii despre literatura romana & despre ideologia comunista care devora, incet si sigur, Romania in „East Europe”, „Kontinent”, „Preuves”, „L’Alternative”, „Les Cahiers de l’Est”, „Temoignages”, „La France Catholique”. Este autoarea capitolului despre teatrul romanesc din „Histoire du Spectacle” (Encyclopedie de la Pleiade, Gallimard). Din exil a colaborat si cu revistele „Luceafarul”, „Caiete de dor”, „Fiinta romaneasca”, „Ethos”, „Contrapunct”, „Dialog” si „Agora”.
Din 1951 pina in 1975, a realizat emisiuni literare si muzicale la Radioteleviziunea Franceza. In 1962, a inceput colaborarea cu Europa Libera, iar din 1967, a inceput sa realizeze emisiunile cu cea mai mare influenta: „Teze si antiteze la Paris” si „Actualitatea culturala romaneasca”. Monica Lovinescu a devenit, treptat, in anii ’70, o instanta critica in viata literara din tara. Securitatea a incercat, in 1977, la ordinele lui Nicolae Ceausescu, sa o reduca la tacere la Paris. Dupa cum povesteste chiar Monica Lovinescu in “La apa Vavilonului” (volumul 2) pe 18 noiembrie 1977, este agresata la Paris de teroristi palestinieni trimisi de Securitate la ordinele lui Nicolae Ceausescu si transportata apoi in stare de coma la spital. Se povestea in acea vreme ca Ceausescu i-ar fi spus generalului de securitate Ion Pacepa in 1977: „Sa i se inchida gura! S-o facem zob! Sa-i spargem dintii, falca, sa-i rupem bratele! Sa nu mai poata niciodata vorbi sau scrie!“. Dupa insanatosire, si-a reluat activitatea, inteleasa de-acum, cu echilibru si luciditate, ca o adevarata misiune, iar acest episod traumatizant a devenit inca un argument la microfonul Europei Libere.
La Paris, intensa activitate radiofonica s-a transformat in sute de recenzii, note, mese rotunde, comentarii, care au constituit, ulterior, materia mai multor volume. La editura Humanitas au aparut: „Unde scurte” (1990), „Seismografe. Unde scurte II” (1993), „Posteritatea contemporana. Unde scurte III” (1994), „Est-etice. Unde scurte IV” (1994), „Pragul. Unde scurte V” (1995), „Insula Serpilor. Unde scurte VI” (1996), „La apa Vavilonului I” (1999), „La apa Vavilonului II” (2001), „Jurnal 1981?1984” (2003), „Jurnal 1985?1988” ( 2003), „Jurnal 1990?1993” (2003), „Jurnal 1994?1995” (2004), „Jurnal 1996-1997” (2005), „Jurnal 1998-2000” (2006), „Cuvintul din cuvinte” (2007).
In Romania a revenit in vizita in 1993 dar, in dezacord cu politica post decembrista, a refuzat sa ramina.
Cladirea detinuta la Paris, donata statului roman
In urma cu o luna de zile (aflata deja in spital) Monica Lovinescu a donat statului roman cladirea detinuta la Paris. Ea va deveni proprietate publica, in administrarea Ministerului Afacerilor Externe (MAE), in serviciul comunitatii romanesti din Franta, al relatiilor culturale dintre cele doua tari si pentru conservarea patrimoniului simbolic al emigratiei romanesti din Franta si va fi utilizata exclusiv in scopuri non-profit, informeaza Mediafax.
Statului roman ii revin, in urma donatiei, urmatoarele sarcini: constituirea si conservarea unui fond de lucrari ale literaturii romane si straine, crearea unui centru cultural roman intitulat „Memorial Ierunca-Lovinescu”, infiintarea unei burse anuale „Ierunca-Lovinescu” in favoarea studentilor romani din Franta, acordata de MAE, si asigurarea cazarii pentru studentii beneficiari ai acestei burse in spatiul locativ ce face obiectul donatiei.