In anii ’90, un om de afaceri dubios strange un grup de ziaristi pentru a pregati un numar de proba – numarul zero – al unui cotidian dedicat mai putin informarii publicului, cat santajului si discreditarilor. Unul dintre redactori, cu vizibile tendinte paranoice, se invarte printr-un Milano halucinant (in imaginatia lui) si reconstituie istoria celor cincizeci de ani trecuti de la incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial pornind de la un plan urzit in jurul cadavrului terciuit al unui fals Mussolini. O atmosfera de conspiratie invaluie totul, sunt invocate Operatiunea Gladio, loja masonica Propaganda Due, asasinatul papei Ioan Paul I, lovitura de stat a lui Junio Valerio Borghese, CIA etc. Apoi, pe cea mai stramta si mai rau famata straduta din Milano, e descoperit un cadavru, iar intre cei doi protagonisti – un scriitor – fantoma falit si o jurnalista nevoita sa lucreze in presa mondena pentru a-si ajuta familia – se naste o firava poveste de dragoste.

 

Mai multe, in noul roman al lui Umberto Eco, Numarul zero, aparut in „Biblioteca Polirom”, traducere din limba italiana si note de Stefania Mincu.

 

„Umberto Eco foloseste anii ’90 ca pe o metafora perfecta a vremurilor noastre. Acei ani reprezinta simptomul de netagaduit al unei maladii grave, de a considera normal ceea ce nu e: ilegalitatile, nenorocirile, comploturile, atentatele cu bomba puse pe seama «rosiilor» cand, in realitate, sunt gandite de «negri», cu complicitatea lumii politice care a pastrat intotdeauna tacerea. La randul lor, ziarele ar fi putut sa dezminta, sa declanseze investigatii; n-au facut-o. S-au retras in umbra, preferand sa-si plece capul in fata patronului.“ (la Repubblica)   

 

„Biblioteca Polirom” este coordonata de Bogdan-Alexandru Stanescu si numara in prezent peste 1000 de titluri, fiind in pregatire Varlam Salamov, Povestiri din Kolima. Volumul I, Kazuo Ishiguro, Uriasul ingropat, Ian McEwan, Legea copiilor si Kim Leine, Profetii din Fiordul Vesniciei.