Poate ca viata e vis si moartea e Viata, ne repeta inteleptii de la Socrate pina la romantici. Scriitorul Hristo Boytchev, in prezent cel mai de succes dramaturg bulgar, preia aceasta grava afirmatie si o transforma intr-o cavalcada de situatii comice, in care sint prinsi, ca intr-un navod, oameni rosi de ambitii inutile si efemere ca si visul. Ochiul diabolic al banului deoache, punind pe chipul celui deocheat mastile meschinariei. Dincolo de umor, pluteste insa un avertisment: banii ne costa, adeseori, prea mult.

"Noua nopti pot fi noua vieti", spune fascinanta necunoscuta tinarului sedus, intr-un joc de echilibristica pe firul care desparte viata de moarte, noaptea de zi. Poti scrie/vorbi despre moarte astfel incit sa ocolesti oroarea, terifiantul, ba mai mult, sa transformi absurdul tragic intr-o poveste luminata de focul de artificii al dragostei si al poeziei? Matei Visniec reuseste pe deplin acest lucru intr-o piesa ce mizeaza pe lirism si situatii-surpriza pendulind intre absurd si mistic. Misterul se pastreaza pina in final, amplificindu-se pe parcursul a noua nopti de iubire, ce implinesc viata unui saxofonist, un artist aflat la sfirsit de drumuri.

 

Tinarul regizor Adrian Tamas a optat pentru explorarea resorturilor lirice si metafizice ale textului (pe care l-a imbogatit cu inca opt poeme ale aceluiasi autor), creind un spectacol de atmosfera. Aceasta montare reprezinta debutul pe o scena de teatru profesionist pentru Adrian Tamas, absolvent in 2010 al sectiei de regie din cadrul Universitatii Nationale de Arta Teatrala si Cinematografica "I.L. Caragiale", Bucuresti. 

 

Spectacolul a beneficiat si de experienta lui Mihai Pacurar in video art, anticele umbre chinezesti facind casa buna cu proiectiile video. Miscarea scenica dirijata de Andrea Gavriliu si decorul intim creat de Romulus Boicu sint ingredinte importante ale acestui spectacol-poem.

Galerie foto

Din distributie fac parte: Ingrid Robu, Corina Grigoras, Catalina Iesanu, Ioan Paraschiv si Cezar Antal.

 

Va mai amintiti fabula greierele si furnica? In piesa lui Roland Schimmelpfennig, duiosul mesaj moralizator al fabulei este pulverizat pentru ca durerea si umilinta nu pot fi judecate. Ceea ce ramine este oroarea frecventei cu care in societatea noastra evoluata compasiunea este inlocuita cu placerea abuzului.

 

In cultura asiatica dragonul simbolizeaza ritmurile vietii. In sufocanta bucatarie a restaurantului Dragonul de aur ordinea frumoasa a lumii e stricata de disperare si violenta. Ce legatura exista intre imigrantii ilegali – privati de orice drept, inclusiv cel la viata –, cuplul scindat de tradare, sexualitatea bruta mascata in iubire? Caruselul multiplelor planuri de joc implica treceri dincolo de limitele sexelor, virstelor, speciilor; treceri pe care tinarul regizor Cristian Ban le-a orchestrat intr-un tempo extrem de alert.

 

Nascut la Göttingen, Germania, in 1967, Roland Schimmelpfennig este un dramaturg si regizor care pune degetul pe ranile lumii contemporane occidentale. Dragonul de aur a fost declarata drept cea mai buna piesa a anului 2010 de catre critica de specialitate din Germania. 

 

Cristian Ban (n. 1984) a absolvit in 2008 Facultatea de Teatru si Televiziune – sectia regie in cadrul Universitatii „Babes Bolyai“ Cluj- Napoca. Pina in prezent a regizat 15 spectacole de teatru, atit pe scenele din Romania (Teatrul Odeon Bucuresti, Teatrul National Timisoara, Teatrul National Cluj, Teatrul “Sica Alexandrescu’ Brasov), cit si peste hotare (Teatrul Cincomonos Barcelona, Spania si Theater im Depot,

Dortmund, Germania).

Galerie foto