Piesa Yasminei Reza a fost adaptata in limba romana si regizata de Lucian Giurchescu. Din distributie fac parte Delia Nartea / Teodora Stanciu, Tania Popa, Marius Drogeanu si Alexandru Conovaru, decorul este semnat de Puiu Antemir, costumele – de Anca Raduta, ilustratia muzicala – de Vasile Manta, iar Radu Solcanu este asistent de regie.
Yasmina Reza, nascuta in 1959 la Paris, si-a inceput cariera ca actrita, iar in prezent scrie piese de teatru, romane si scenarii. Dramaturgia sa cuprinde: Conversatie dupa inmormintare (1987), Trecind prin iarna (1990), Arta (1994), Trei versiuni ale vietii (2000), O piesa spaniola (2004), Doamne… ce macel! (2006).
Doamne… ce macel! (Le Dieu du carnage) a avut premiera mondiala in 2006 la Schauspielhaus Zürich, in regia lui Jürgen Gosch. In 2008, Yasmina Reza a regizat spectacolul la Paris, la Theatre Antoine, cu Isabelle Huppert in rolul Veronique. Tot in 2008, Ralph Fiennes a jucat rolul avocatului Alain Reille la Gielgud Theatre West End din Londra, intr-o adaptare a regizorului Mathew Warchus. Productia a cistigat un an mai tirziu premiul Laurence Olivier pentru cea mai buna comedie. In aceeasi varianta regizorala a ajuns si pe Broadway in 2009, la Bernard B. Jacobs Theatre, obtinind trei premii Tony la categoriile cea mai buna piesa, cea mai buna regie si cea mai buna actrita in rol principal (Marcia Gay Harden / Veronica). Se joaca si in prezent pe Broadway in a treia varianta de distributie, din care fac parte Jeff Daniels si Lucy Liu.
"Yasmina Reza nu e inca istorie. Poate va fi… poate nu. Dar ceea ce scrie, ceea ce «povesteste»… (mai ales in Arta si in Macelul pe care vi-l prezentam), e lumea noastra, a europenilor unificati sau nu…, a celor infricosati nu de bombe, ci de cursul de la bursa si de silinta de-a fi "politic corecti". Macar in vorbe… pentru ca in fapte ne conducem, de obicei, dupa alte criterii. E lumea noastra, de toate zilele, a traitorilor secolului XXI ce ne pretindem liberi si sinceri dar, de fapt, adeseori ne e frica sa ne eliberam de tot ce-am mostenit, de voie sau de nevoie, de obiceiurile si vorbele care ne dau impresia de onorabilitate, ne «securizeaza» de noi insine. Reza face din obisnuitul oricarei zile un mic… hai sa-i spunem… «eveniment». Pentru ca o vorba, un gest, o clipa de enervare, o semi-jignire pot provoca mini-taifunuri (scuzati pluralul cam… fortat), nu intr-un pahar cu apa, ci in orice incapere de burghez pasnic care numai la asta nu se astepta. Numai asta nu-si dorea. Vintul sufla cu zimbet… dar sufla. Nu sparge geamuri, nici suflete, dar descopera ceva comun multora dintre noi."
Lucian Giurchescu
Galerie foto
