Marți dimineață, pe 25 martie, a murit Paul Goma, scriitor român dizident în fața regimului comunist, plecat din țară în 1977.
Redăm mai jos comunicatul Marianei Șipoș, biografa lui Paul Goma și confidenta sa.
În urma unui mesaj primit din Franța, cu regret si mare durere anunț plecarea dintre noi a marelui scriitor și disident Paul Goma, în noaptea din 24 spre 25 martie 2020. Paul Goma era internat din 18 martie la spitalul La Pitié Salpêtrière, în urma constatării infectării cu virusul ucigaș.
Conform informațiilor transmise de echipa medicală care l-a îngrijit, Paul Goma a plecat senin, fără durere și cu sufletul împăcat.Fiul său, Filip Goma, după ce în urmă cu doi ani și-a pierdut și mama, este foarte tulburat și îndurerat și roagă să nu fie contactat.
Conform indicațiilor lui Filip Goma, respectând dorința tatălui său și ținând cont de restricțiile actuale în vigoare în Franța, trupul lui Paul Goma va fi incinerat, iar urna funerară va fi depusă în Columbarium, la cimitirului Pére Lachaise din Paris.
Voi comunica programul ceremoniei îndată ce va fi finalizat.
Dumnezeu sa-l odihnească în pace!
Aprindeți o lumânare sau spuneți o rugăciune pentru odihna sufletului său.
Paul Goma s-a născut la 2 octombrie 1935 în satul Mana, județul Orhei, din Basarabia.
Anchetat și reținut de Securitate încă din liceu, reușește să intre la facultate, pe care este silit să o întrerupă după ce se solidarizează cu Revoluția din Ungaria, pentru ca din 1956 până în 1963 să fie în arest sau sub regim de domiciliu obligatoriu. Reușește să debuteze cu singurul volum pe care îl va publica în România comunistă, Camera de alături. În schimb, i se publică trei volume în Germania și Franța. Voce familiară ascultătorilor radioului Europa Liberă, după ce se solidearizează cu Charta 77 a cehilor și slovacilor și după celebra sa scrisoare către Nicolae Ceaușescu, începe persecuția sa sistematică. Tot atunci, în 1977, adresează o Scrisoare deschisă adresată participanţilor la Conferinţa de la Belgrad, în care alătură statelor comuniste termenul de totalitarism. De aici ia naștere așa-numita Mișcare Paul Goma. Arestat, cu soția și copilul evacuați forțat, în noiembrie 1977 ia decizia de a pleca în exil.
Între 1981 și 1990, Securitatea a atentat în repetate rânduri la viața sa.
După căderea Ceaușeștilor, Paul Goma se exilează din nou, în sens figurat, alegând să nu revină în țară. Alege să rămână mai departe singur împotriva tuturor, într-o intransigență ce avea să-i atragă multe antipatii. Eugène Ionesco avea să-l numească „Soljenițîn român“.
Personaj controversabil și incomod, Paul Goma s-a stins în libertatea pe care a ales-o.