Cea de-a cincea carte a Denisei Duran vorbeste despre impingerea limitelor, radiografiate in mai multe registre stilistice. O carte in care atat trupul, cat si spiritul se rasucesc in sine, in incercarea de a scrie o alta harta a fiintei. Si din aceasta tensiune fara sfarsit se naste poezia.
O propunere incitanta – volum de poezii alcatuit pe o structura narativa subtila (cu personaje, planuri temporale si intriga), jurnal poetic coplesitor sau dosar de investigatie in care cautarea de sine intru iubire este dusa pana in adancurile scindarii („Doua zile de sinucidere“) si pana la transcendental („Cu fata inot prin aerul incaperii“).
„Denisa Duran (ex-Piscu) si-a facut mereu, inca de la debutul cu Pufos si mecanic, investigatii corporale, chiar daca tema corporala nu parea una centrala, ci doar una prinsa intr-un fascicul. Incetul cu incetul insa, peripetia corporala a devenit oarecum peripetia biografica decisiva, fie ca e vorba de reactivitatea mai senzuala (si de mare candoare) din prima carte, fie ca e vorba de presimtirile anxioase ale carnii din Omul de unica folosinta, fie ca e vorba de reportajele contrase in senzatii ale maternitatii traite ca miracol din Sunt inca tanara. Doar gangurelile si incantatiile materne, de o tandrete palpabila, din Dorm, dar stau cu tine par a fi pus tema in suspensie. Ea revine insa in radiografii dureros de acute in Invelit in propriul corp, un volum de fise clinice in care dragostea ilumineaza suferinta si – mai ales – o face si mai ascutita. E un jurnal corporal, un sirag de consemnari abreviate si densificate de o imaginatie fulguranta si extrem de proaspata, tinut in climatul unei seninatati care face suferinta si mai concreta. Din miezul de durere iluminata si dintr-o seninatate dramatica sunt scoase aici poemele Denisei, poeme iradiante, nu doar emotionante.“ (Al. Cistelecan)
„In poezia cvasi-minimalista a Denisei Duran frapeaza contrastul, atent tinut in frau, dintre sentimentele devastatoare – dragostea, dorul, frica, disperarea – pe care le exprima si sobrietatea, discretia notatiei, uneori in doar trei-patru versuri. Denisa Duran este o expresionista retinuta, convinsa ca mai putin inseamna mai mult. Fata de volumele anterioare, sunt aici multe poeme in care autoarea isi lasa viziunile sa se desfasoare liber, pe spatii ceva mai ample. Iar atunci rezultatul este de-a dreptul impresionant.“ (Luminita Corneanu)
Denisa Duran s-a nascut pe 22 august 1980, la Radauti. A absolvit Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti si un master interdisciplinar la Centrul de Excelenta in Studiul Imaginii din cadrul aceleiasi universitati, cu o teza despre sound poetry, coordonata de Sorin Alexandrescu.
A debutat cu volumul Pufos si mecanic (Vinea, 2003), pentru care a primit Premiul de debut al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti, urmat de Omul de unica folosinta/Disposable People (Galway Print, Irlanda, 2009), Sunt inca tanara (Tracus Arte, 2012) si Dorm, dar stau cu tine (Charmides, 2014), considerat un volum experimental. Primele trei carti au fost semnate cu numele Denisa Mirena Piscu.
Impreuna cu artistul austriac Bruno Pisek, a realizat lucrarea radiofonica Bucharest nowadays is beautiful, isn’t it?, difuzata la ORF – Kunstradio in 2015.
A fost inclusa in mai multe antologii literare si a primit doua burse de creatie (Viena, 2008; Skopje, 2015). Selectii din poemele sale au fost traduse in douasprezece limbi.