Romanul Do Not Cross (Polirom, 2013), de Dora Pavel, va fi publicat anul acesta în limba spaniolă, la Editura Dos Bigotes, în traducerea Doinei Făgădaru.
Romanul a fost distins cu Premiul pentru Proză acordat de Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Cluj, pentru anul 2013, și nominalizat la Premiul Național de Proză al „Ziarului de Iași“, ediția 2014.
O pădure în proximitatea unui orășel de munte. În pădure, un răpitor și un ostatic. Răpitorul, un psihopat înarmat, evadat din sanatoriu. Ostaticul, un tânăr gay, recepționer pentru moment la un hotel obscur. Să ne așteptăm la un caz clasic de sindrom Stockholm?
O situație-limită, care îi oferă junelui protagonist răgazul unor rememorări și al unor deliberări interioare. O fugă din prezent care, în loc să-i tempereze, îi reaprinde dorința trupească pentru bărbatul căruia îi poartă de câțiva ani o iubire obsesivă, răvășitoare. Scris la persoana întâi, sub forma unei confesiuni brutale, atât de proprie autoarei, Do Not Cross este un roman psy tulburător, vorbind dezinvolt despre sexualitate și alegerile misterioase ale trupului, despre dreptul de a fi diferit, într-o lume care îți „survolează“ intimitatea clipă de clipă, o lume viciată în egală măsură de prohibiții morale și de setea de senzațional.
Dora Pavel este licențiată în Litere și a lucrat în învățământ, în cercetare și ca jurnalist radio. După patru volume de versuri, unul de povestiri și trei cărți de convorbiri cu scriitori români, autoarea abandonează definitiv poezia și proza scurtă, pentru a se dedica în exclusivitate romanului de ficțiune, pe care îl consideră cea mai tentantă formă literară. Opțiunea fermă pentru roman survine, neașteptat, într-un moment de muncă intensă, timp de un an, la elaborarea primei ediții cu litere latine a Bibliei de la Blaj a lui Samuil Micu (1795), Dorei Pavel revenindu-i corectura și colaționarea întregului volum, tipărit la Vatican în 2000, unde a și fost lansat în prezența Papei Ioan Paul al II-lea. Brusc, într-o zi de august a anului 2000, în paralel cu implicarea în această editare, autoarea începe scrierea romanului Agata murind (2003; ediția a II-a, Polirom, 2004; ediția a III-a revăzută, în colecția Top 10+, Polirom, 2014), roman distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România și apărut, în 2013, și într-o versiune spaniolă, la Editura Crealite din Madrid. Așa cum a mărturisit, romanciera crede că Biblia de la Blaj, cu tot ce a însemnat ea, „m-a făcut conștientă de voința și de energia mea, de puterea mea de îndurare, de stăpânire, de concentrare, dar și de detașare; de pasionalitatea mea, de realele mele resurse: fizice, intelectuale, afective, morale“. Romanului de debut i-au urmat, tot la Polirom, alte trei romane, Captivul (2006), Pudră (2010) și Do Not Cross (2013), recompensate cu Premiul USR, filiala Cluj.