Ziua Rroma a inceput cu proiectia unei serii de filme la Arta si Victoria, spectatorii TIFF intrind astfel in contact atit cu ritmurile fanfarelor din Clejani surprinse de Alexandra Gulea in „Azi eram frumoasa, juna” (Romania, 2008), cit si cu efervescenta lui Elvis Romano, personajul principal al documentarului „Viva, Constanta!” (Romania, 2006, regia Ambrus Emese).
Tudor Lakatos este un rrom de 40 ani care-l imita pe Elvis si vrea sa devina celebru pentru asta. Cu un repertoriu din piesele „Regelui”, traduse si adaptate limbii rromani, cintaretul pleaca la Constanta intr-un turneu de popularizare a genului pe care el insusi l-a creat: gypsy rock. Filmul a fost bine primit de publicul de la Cluj, care nu o data a izbucnit in hohote de ris, ca reactie la dezinvoltura cu care Lakatos isi prezinta muzica.
Un eveniment special in cadrul proiectiilor din Ziua Rroma l-a constituit si seria de filme ale reputatului regizor militant sirb Zelimir Zilnik – trilogia dedicata tinarului rrom Kenedi Hasani.
Cunoscut si afirmat prin filmele sale-manifest, Zilnik este dublu cistigator al Ursului de Aur la Festivalul de la Berlin pentru documentarele „Lucrari timpurii”/”Rani rodovi” (1969), care vorbeste despre urmele lasate de armata sovietica in Cehoslovacia de dupa 1968, si „Dupe od mromora”/”Marble Ass” (1995), o analiza a mitului masculinitatii si a evolutiei mentalitatii de razboinic in secolul XX.
„Kenedi merge acasa” (2003) si „Kenedi, pierdut si regasit” (2005) sint documentare ce il au ca personaj principal pe Kenedi Hasani, un baiat rrom care penduleaza intre Germania, unde a locuit pina in 2002 ca refugiat si din care a fost expulzat in miez de noapte impreuna cu alti compatrioti, Austria, unde, dupa repatriere, a lucrat ilegal, si Serbia cea noua, cea democratica si buna, care nu ii ofera nici o perspectiva. Cel mai recent episod al acestei saga, „Kenedi se-nsoara”, este insa un film de fictiune, o docu-drama, Kenedi Hasani jucindu-se pe sine intr-un scenariu-premonitie inspirat de viata lui: dupa ce ii construieste mamei sale o casa, Kenedi se trezeste cu datorii uriase. Cautind solutii la problema stringenta a datoriilor, Kenedi intra in industria prolifica a serviciilor sexuale. Dar, pentru ca nici asta nu se dovedeste a fi o solutie la problema lui, Kenedi se decide sa se insoare cu cineva din Europa de Vest pentru a putea fugi din tara emigrind legal.
Dupa aceste calupuri de proiectii, care au rulat in prima parte a zilei si in dupa-amiaza de simbata, seara, publicul Zilei Rrome s-a mutat la Meeting Point-ul festivalului – curtea interioara Muzeului de Arta -, pentru o petrecere. Aceasta a debutat in jurul orei 20.30, cu un concert live sustinut chiar de protagonistul unuia dintre filme, Elvis Romano, care, cu ritmuri de „rock’n’rrom” si „gipsy blues”, dupa cum chiar el le-a numit, a scos fetele din public la dans, acestea prinzindu-si margarete-n par, batice inflorate in talie si inlocuind pandantivele delicate cu potcoave norocoase.
Concertul a fost urmat, la lasarea intunericului, de documentarul polemic „Me Sem Baxtalo…?”/”Sint norocos…?”, semnat de Oana si Tudor Giurgiu, si ei prezenti la eveniment.