Potrivit plingerii facute in instanta de Nicolae Manolescu, reprezentantul legal al Uniunii, Liviu-Ioan Stoiciu a pornit „o campanie unilaterala de calomniere prin presa scrisa” a USR si a conducerii acesteia, pentru „a-si face, in conceptia sa, un «renume?»”.
Jignit de articolele „calomniatoare” semnate de Stoiciu, in care acesta insinueaza ca „atit Uniunea Scriitorilor din Romania, cit si conducerea sa, ar reprezenta pentru scriitori, un fel de grupare nelegala, care s-ar conduce dupa metode abuzive, in dauna scriitorilor si in acelas timp in beneficiul nemeritat al persoanelor din conducere”, Nicolae Manolescu a declarat pentru agentia de presa Mediafax ca scriitorul „o merita cu prisosinta”.
Liviu-Ioan Stoiciu sustine insa ca Manolescu incearca sa il cenzureze, cerind instantei „sa-i fie bagat pumnul in gura”.
La plingerea sa, Nicolae Manolescu a atasat un articol semnat de Liviu-Ioan Stoiciu si aparut in revista electronica Tiuk!, din care va oferim mai jos citeva fragmente:
Pe mina cui a incaput Uniunea Scriitorilor
(…)
Ce o fi adevarat: se va privatiza USR, se va regionaliza? Cum va arata viitorul Statut al USR, pe care N. Manolescu (caruia i se pare ca nu are destule puteri de dominare, desi face ce doreste la USR, arogant cum e in functie, neindraznind nimeni sa-l traga de mineca) a anuntat din 2005 ca vrea sa-l schimbe radical, fara sa dea amanunte? Personal, nu uit ca N. Manolescu a fost acuzat de dictatura cit a condus Partidului Aliantei Civice, chiar de catre membrii lui scriitori, facindu-se caz in mass-media de o revolta oficiala, in acest sens. Ar trebui sa se ia aminte. Cu atit mai mult cu cit N. Manolescu nu mai e cel din 1990, modest si intelegator cu soarta scriitorului roman — azi domnia sa coboara din BMW-ul privat de zeci de mii de euro, are cu totul alta conditie de trai (de lux, face parte acum din „lumea buna”, cu venituri ametitoare), e ambasador la UNESCO, la Paris si se uita de sus la scriitorimea romana (nu se mai simte compatibil, am observat, decit cu imbogatitii si descurcaretii postcomunisti, inclusiv scriitori.
(…)
Altfel, USR a gasit solutii de supravietuire onorabile — ultima dintre ele, aceea a sustinerii financiare a revistelor ce apar sub egida USR, m-a luat prin surprindere: la votarea bugetului USR pe acest an s-a anuntat ca se vor face cheltuieli din banii timbrului de carte! Salvatoare idee (sa nu se uite ca, in 1994, USR, condusa de Mircea Dinescu, a dat faliment din cauza cheltuielilor cu multele reviste editate de USR). Ca Varujan Vosganian va face tot posibilul sa fie modificata legea timbrului de carte, prin ordonanta de urgenta, si ca banii veniti din timbrul literar vor fi cheltuiti si pe sustinerea revistelor literare, nu numai pe ajutorul social. In paranteza fie zis, N. Manolescu are o slabiciune pentru Noua Literatura (neintrata in constiinta scriitoriceasca, dar motivata ca e reprezentanta a „tinerilor scriitori”), aceasta revista isi acopera toate cheltuielile de la USR, fata de restul revistelor, care primesc bani selectiv, ori pentru plata colaborarilor, ori pentru tipografie, ori pentru salarii si chirii. Interesant, si noua serie a revistei Luceafarul a aparut numai din banii USR, ramine de vazut cit timp, neavind acordul Consiliului de conducere al USR, care raspunde de fiecare leu al USR cheltuit (Consiliu ignorat cinic; de altfel, nici un redactor-sef numit la revistele ce apar sub egida USR, dupa ce a fost ales noul presedinte al USR, nu a fost votat in Consiliu; N. Manolescu isi pune „oamenii” in functii dupa propriul plac).
Peste un an vor avea loc noi alegeri la USR. Eu fac parte dintre sceptici, n-as micsora rolul de sindicat al USR (cum aud ca se va intimpla prin noul Statut la care se lucreaza), scriitorul trebuie protejat — fiindca numai ajutoarele sociale si medicale, plus cele de inmormintare il obliga moral pe scriitor cu adevarat. In rest, a fi membru al USR inseamna doar sa platesti o cotizatie si, daca esti pensionat, o jumatate de pensie in plus. E adevarat, scriitorii in activitate mai apeleaza la „Sala Oglinzilor” pentru o lansare, sau mai primeste 200 de euro pentru o lectura publica (daca e in gratiile presedintelui de filiala). In rest, „clubul” dominant, cel ce conduce operativ nu numai USR, ci si literatura romana (acest grup e cel care profita de traduceri si plimbari in strainatate pe gratis, la nivel de reciprocitate, inclusiv in China si Vietnam, de exemplu) isi vede mai departe de interesele lui, abuziv…