Evenimentul are loc in cadrul intilnirii dintre I.P.S. Bartolomeu Anania si studentii Facultatii de Teologie Ortodoxa de la Universitatea „Al.I.Cuza” Iasi. Cu aceasta ocazie, vor vorbi despre carte, alaturi de autor, IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, Cristian Hadji-Culea, Directorul Teatrului National din Iasi, si Silviu Lupescu, Director General al Editurii Polirom.
Valeriu Anania (I.P.S. Bartolomeu Anania) este arhiepiscop al Vadului, Feleacului si Clujului si mitropolit al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului. Nascut in 1921, in judetul Vilcea, a absolvit Seminarul Teologic Central din Bucuresti, inscriindu-se apoi la Facultatea de Medicina si la Conservator in Cluj, de unde a fost exmatriculat de noile autoritati comuniste. Ulterior, si-a continuat studiile de teologie la Academia Andreiana din Sibiu. S-a calugarit in 1942, iar intre 1966 si 1976 a indeplinit diferite functii in cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane din America.
In 1990 a facut parte din Grupul de Reflectie pentru Innoirea Bisericii. Arhiepiscop din 1993, devine mitropolit al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului in 2006. A publicat numeroase volume de literatura, obtinind Premiul pentru dramaturgie al Uniunii Scriitorilor in 1982. Dintre lucrarile religioase, amintim „Filele de acatist” (1976) si o editie jubiliara a Bibliei (2001) in traducerea si ingrijirea sa.
Tragismul vietii sale este refluxul vointei de a reuni contrariile, in pofida unei istorii care absolutizeaza partialitatea si partizanatul. Nu e de mirare ca atitudinea respectiva, ostila oricaror incadrari definitive, a provocat animozitati, acuzatii virulente sau, dupa caz, nedumeriri. Unii au interpretat-o ca pe un riscant proiect polifonic, invecinat cu spiritul faustic al modernitatii. Altii au vazut in ea proba unor ezitari esentiale. In ce ma priveste, cred ca adevarul se afla aiurea. Parintele Anania este prin excelenta un om liber, un om care a refuzat sa-si sacrifice inzestrarile pe seama modelelor ideologice, a imperativelor previzibile sau a obligatiilor circumstantiale. Vor fi fiind toate acestea semnele unui parcurs contradictoriu? Nicidecum. Descifrez in ele, dimpotriva, vocatia unei coerente paradoxale, care face din demnitate o suprema valoare si cultiva neatirnarea ca pe un superlativ al smereniei.
Teodor Baconski