In doua lumi, un roman criptic, acid si tandru totodata, este prima consecinta a terorii instituite de domnia "ochiului de sticla”.

 

Romanul nu este doar povestea unui liceu contemporan sau cea a unei femei singure – prizoniera, zi dupa zi, a visului si a lumii reale –, ci si preambulul unui viitor crud, dezumanizant plasat sub lentila ubicua a camerelor video. Supravegherea continua anihileaza personalitatea, modifica individul, alienându-l; propria imagine in miscare, gesturile, vorbele devin instrumente perfide de identificare, clasificare, autodenunt, reprimare.