Filmele „Kenedi merge acasa” (2003), „Kenedi, pierdut si regasit” (2005) si „Kenedi se-nsoara” au fost proiectate, simbata, in cadrul sectiunii Ziua Rroma, din cadrul TIFF.
Potrivit organizatorilor TIFF, de sapte ani – adica de la prima editie a festivalului – se incearca aducerea lui Zilnik in Romania. „Intr-adevar, filmele mele au fost prezentate foarte rar, sau niciodata in Romania, dar am aflat la un festival la Trieste, un festival care arata retrospective ale cinematografului est-european, cum cinematografia din Romania si din Serbia au avut acelasi destin – acelasi gen de filme foarte critice”, a declarat regizorul, duminica, 1 iunie, intr-o conferinta de presa.
Despre trilogia „Kenedi”, Zilnik a spus ca a pornit de la niste intimplari din orasul in care traieste, Novi Sad. „Am auzit doar de la prietenii mei ca foarte multe familii care plecasera in exil, sa ceara azil, au fost trimise acasa”, a spus el.
„Kenedi merge acasa” (2003) si „Kenedi, pierdut si regasit” (2005) sint documentare ce il au ca personaj principal pe Kenedi Hasani, un baiat rrom, care penduleaza intre Germania, unde a locuit pina in 2002 ca refugiat si din care a fost expulzat in miez de noapte impreuna cu alti compatrioti, Austria, unde, dupa repatriere, a lucrat ilegal, si Serbia cea noua, cea democratica si buna, care nu ii ofera niciun fel de perspectiva. Cel mai recent episod al acestei saga, „Kenedi se-nsoara”, este insa un film de fictiune, o docu-drama, Kenedi Hasani jucindu-se pe sine intr-un scenariu-premonitie inspirat de viata lui: dupa ce ii construieste mamei sale o casa, Kenedi se trezeste cu datorii uriase. Cautind solutii la problema stringenta a datoriilor, Kenedi intra in industria prolifica a serviciilor sexuale. Dar, pentru ca nici asta nu se dovedeste a fi o solutie la problema lui, Kenedi se decide sa se insoare cu cineva din Europa de Vest pentru a putea fugi din tara emigrind legal.
„Cel mai mult s-a lovit de probleme generatia tinara”, a explicat regizorul. „Am vorbit cu familiile, cu copii, si am aflat ca ei sint dati afara din tari intr-un mod foarte brutal, lucru care contravine legilor europene. Dar in urma acestui mod brutal de expulzare au suferit cel mai mult rromii, poate pentru ca nu au fost suficient de priceputi sa angajeze avocati, sa implice politicieni”, a mai spus Zilnik.
„Am continuat sa fac filme in ultimii 40 de ani pentru ca am fost impresionat de cum te poti apropia, astfel, de oameni si vad filmul ca pe o scena fara de care oamenii nu s-ar putea exprima”, si-a explicat cineastul motivatiile. „In general, filmele mele au avut un success mult mai mare decit ma asteptam”, a conchis laureatul cu Ursul de Aur.
Cit despre urmatoarele sale proiecte, Zilnik a declarat ca urmeaza sa termine un nou fil, intitulat „Scoala primara a capitalismului”, ce expune „privatizarea salbatica” din fosta Iugoslavie. „Am petrecut ultimele luni in fabrici si mari ferme, cu sutele de oameni care sint acum disponibilizati. Eu si echipa mea descoperit ceva ce nu stiam – acesta manipulare extraordinara din noul capitalism”, a spus regizorul.
Zelimir Zilnik este un regizor sirb care s-a facut remarcat in special pentru stilul sau implicat social si critic la nivelul cenzurii care a fost practicata sub regimul comunist iugoslav, el opunindu-se in mod deschis regimului practicat de Slobodan Milosevic in Serbia.
Cunoscut si afirmat prin filmele sale-manifest, Zilnik este dublu cistigator al Ursului de Aur la Festivalul de la Berlin pentru documentarele „Lucrari timpuri”i/”Rani rodovi” (1969), care vorbeste despre urmele lasate de armata sovietica in Cehoslovacia de dupa 1968, si „Dupe od mromora”/”Marble Ass” (1995), o analiza a mitului masculinitatii si a evolutiei mentalitatii de razboinic in secolul XX.