Ei bine, parte din mecanica ce transforma o carte oarecare in mare succes a fost analizata si dezvaluita intr-o carte (normal!) numita The Bestseller Code, anatomy of a blockbuster novel, care este rezultatul unei munci indelungate si intense. Dupa cinci ani de studii, 20.000 de volume analizate (aparute in ultimii 30 de ani) si in crearea unui algoritm a peste 1.000 de computere, autorii – Jodie Archer, fost editor la Penguin Books, si Matthew L. Jockers, cercetator la universitatea Nebraska-Lincoln – cred ca au reusit sa descifreze anatomia unui blockbuster literar si au pus la cale o metoda ce poate analiza cartile pentru a decide „cat de bestseller este“.
Ei sustin ca o carte de mare succes asculta de coduri precise. Nu este o idee noua dar, in cazul de fata, autorii se bazeaza pe analiza unei imense cantitati de date care le ofera argumente. Ceea ce ii face, spune „Slate“, sa afirme cu siguranta ca algoritmul pus la punct de ei este fiabil in 80 la suta dintre cazuri.
In primul rand, un bestseller are un efect imediat asupra cititorului: este o carte „pe care nu poti s-o lasi din mana“. Nu este vorba despre calitate literara, ci numai despre capacitatea cartii de a provoca aceasta reactie cititorului. Iar lupta pentru captarea acestuia se duce in primele 40 de pagini ale cartii, dupa care e cam tarziu.
Cum poti realiza acest efect? Jodie Archer si Matthew L. Jockers au identificat cinci conditii.
1. Alegerea a trei sau patru teme predominante, care sa-l ocupecel putin o treime din carte.
2. Dintre aceste teme, cea a intimitatii, a caldurii umane, a empatiei, este cea mai importanta. Altele ar putea fi cele ale vietii domestice, a copiilor, a noilor tehnologii, a casatoriei, a mortii „si chiar a impozitelor“. „Oamenilor le place sa citeasca despre munca. Dumnezeu stie de ce, dar le place“ – amintesc cei de la „Slate“ un citat de Stephen King.
3. Ritmul cartii este un factor esential. Autorul de bestseller stie sa alterneze cu mare abilitate emotiile (speranta-deceptie-speranta-deceptie) de-a lungul „treimii clasice“: expozitie/conflict/rezolvarea conflictului. Un fapt dovedit de autori cu diagrame in care este analizat ritmul din Codul Da Vinci sau 50 Shades of Grey.
4. Nu folositi formule alambicate si cuvinte rare, fiindca un cititor prefera limbajul „de zi cu zi“. Un autor cu experienta in jurnalism sau publicitate va sti mai bine sa utilizeze acest limbaj.
5. Personajele trebuie sa fie „active“, iar asta se face prin alegerea verbelor. Cei doi autori au descoperit ca ezista multa „pasivitate“ in cartile care nu se vand bine: doresc, am nevoie, imi lipseste. Cu alte cuvinte, scrie „Slate“, personajele trebuie sa actioneze, nu sa suporte. „Gandesc, deci exist“ (actionez) este mai bun decat „doresc, deci astept“.
6. O ultima conditie, uitata de autorii americani si adaugata prompt de ziaristii francezi: trebuie sa scrieti in engleza, astfel cartea dumneavoastra va putea fi citita de mult mai multa lume.
Astfel, cartea „perfecta“ conform algoritmului este The Circle (2013) de David Eggers, o carte despre o firma de internet malefica.
La aceste conditii se adauga mai multe observatii.
– Atentie la punctuatie, fiindca este mai bine sa scrii „Te iubesc.“ decat „Te iubesc!“. Si, daca nu trebuie abuzat de semnele de exclamare, puteti folosi multe semne de intrebare. „Bestsellerurile iubesc intrebarile.“
– Folositi frecvent cuvinte simple si uzuale.
– Sexul nu vinde! Spun autori ca sexul reprezinta doar 0,001 la suta dintre temele abordate in cele 20.000 de carti studiate. 50 Shades este doar o exceptie.
– Autorii remarca o tendinta tot mai conturata in ultima vreme, ce a „fetelor tenebroase“ ca personaje (Gone Girl, Barbati care urasc femeile), eroine ambivalente (bun/rau, problema/solutie) a caror poveste nu duce la o rezolvare a conflictului „eliberatoare“, deci nu un veritabil happy-end. Exista mult mai multe observatii in aceasta „anatomie a unui blockbuster literar“, dar concluzia cartii este ca, in cele din urma, doar un autor foarte bun stie sa adune si sa manipuleze aceste ingrediente pentru a obtine o carte de mare succes. Dupa care urmeaza alte conditii care ar trebui indeplinite, precum norocul sau perseverenta.
La urma urmei, aminteste „Slate“, William Golding a primit 21 de refuzuri pentru Imparatul mustelor, zeci de editori au refuzat primul volum din Harry Potter, iar 50 Shades si-a inceput cariera ca o carte editata pe cheltuiala autoarei.
Si, nu in ultimul rand, luati in calcul ca acest algoritm gasit de cei doi autori este deja destul de controversat si ca multi dintre cronicarii lui The Bestseller Code sunt de parere ca „spune lucruri pe care le stiam deja“, ca este doar o reteta pentru un succes de public, nu o carte valoroasa, si ca „vorbeste foarte mult despre gusturile cititorilor americani“.