A fost primul suflet care a pasit in gradinita. O saptamana intreaga a muncit pe branci sa o scoata din molozul santierului. Ca asa e cu constructiile noi, muncitorii te lasa cu o gramada de smotru de facut. Dar ea nu s-a plans, ci, dimpotriva, a spalat podelele iar si iar, cu daruire si pasiune pentru munca. Era tanara si energica. Si stirba.
Munca de femeie de serviciu nu presupune relatii cu publicul, asa ca niciuna dintre directoarele care s-au perindat la conducerea institutiei, in cei patruzeci si patru de ani de activitate, nu i-a atras atentia ca ar trebui sa-si puna dinti. Multe dintre ele nici macar nu aveau de ce sa-i vorbeasca, atata timp cat podelele luceau si baile erau luna. Stiai ca e acolo doar la amiaza, cand se chinuia sa roada cate un mar si lipsa danturii producea o clefaiala foarte sonora. Dar nici acest sunet dezgustator nu i-a atras mustrari, intrucat s-a observat in timp ca el efectiv crestea pofta de mancare a copiilor.
Unei femei nu trebuie sa-i spui in mod explicit ca ii lipseste ceva. Credeti-ma, domnilor, ea este prima care isi da seama de lucrul acesta. Pentru ca nu exista parte feminina pe lumea asta care sa-si doreasca in mod voit sa fie urata. Nici macar Maricica. Pana si ea avea momentele ei in care se simtea frumoasa. Si se uita in oglinda. Si zambea, din pacate, moment in care se spulbera vraja. Uneori visa ca are dinti mari, albi si frumosi.
Ziua pensionarii lui tanti Maricica. Te-ai putea gandi ca a trecut discret, dar daca s-ar fi intamplat asta nu as fi avut despre ce sa scriu. Demna, hotarata sa nu verse nici o lacrima, femeia s-a prezentat la serviciu cu halatul proaspat spalat. Ajunsa in fata gradinitei, stia exact ce are de facut. Urma sa fie frumoasa. Si a desfacut punguta de jeleuri cu surprize. Nu bomboanele gumate o interesau, astea urma sa le ofere copiilor, ci jucaria din plastic alb, sub forma de dinti de vampir. Si-a indesat-o pe gingii si a pasit inauntru.
Ambulanta a venit cu intarzierea de rigoare, timp in care trei cani de apa rece au readus-o in simtiri pe directoare. Maricica era fericita. Spera sa faca impresie buna, dar nu s-ar fi gandit ca tocmai sefa institutiei sa lesine de invidie.