Faptul imi sugereaza doar prelungirea peste decenii a unei mentalitati identitare politiste, de cordon sanitar cultural, impuse de regimul comunist. Prin extensie, si bietul George Enescu, – inmormintat la Paris si pe al carui mormant nu a fost pusa zilele acestea nici o floare de diversii reprezentanti ai regimului nou, democratic, ce-si petrec viata la Paris – a ramas si el tot unul… „de dincolo“. Nu ii poti decat da dreptate maestrului Cristian Mandeal, care vorbea, tot saptamana aceasta, de „tembelism“ si de marea „doza de lene intelectuala a romanilor“ in cazul lui Enescu.…
Asa stand lucrurile, vrand-nevrand, esti obligat sa constati ca mai tot ce este nou in cunoasterea si propagarea creatiei enesciene vine… „de dincolo“. Daca la Bucuresti nu a aparut nici macar un disc dedicat lui Enescu, in Occident colectionarii si-au dat mana peste continente pentru a-i prelungi peste timp amintirea. Am scris deja („Suplimentul de cultura“, nr. 479-80 ) despre formidabilul recent set de discuri al companiei Opus Kura, George Enescu conducts NYPSO (Live Recordings 1937 & 1938).
Un al doilea set, tot de doua discuri, si ele cu inregistrari inedite, a aparut luna trecuta la casa Meloclassic. Primul CD include Sonata pentru vioara si pian no. 7 in do minor, op. 30 de Beethoven, cu Georges de Lausnay la pian, inregistrare de concert de la 17 iunie 1948, realizata de radioteleviziunea franceza la Paris, in Sala Conservatorului. Doua piese, dintr-un alt concert live, in aceeasi sala, de la 1 martie 1951, cu Septetul in mi bemol major, op. 20 de Beethoven si Introduction et Allegro pour Harfe, Flute, Clarinet et Quatuor de Cordes, de Ravel, il prezinta pe Enescu violonist, intr-o formatie de camera cu totul aparte, compusa din profesorii Conservatorului parizian. Documente pretioase! Cel de-al doilea disc al setului ofera pentru prima data integral (si legal) cele 20 de celebre „Entretiens avec Georges Enescu“, seria de emisiuni prezentata si produsa de Bernard Gavoty in 1952, pe un scenariu alcatuit de omul de radio dupa indelungi ore de conversatie cu Enescu.
Ascult ambele seturi de catva timp ca insetat si m-a bucurat confirmarea ca „dincolo“ exista amatori de muzica atat de bine informati in privinta lui George Enescu, cat, mai ales, care il trateaza cu o dragoste reala ce nu are nimic de-a face cu „bomboanele“ invocate la Radio Romania. Producatorul si restauratorul benzilor pariziene, Lynn Ludwig, imi scria zilele trecute din Thailanda: „Proiectul CD-ului Enescu s-a dovedit a fi deosebit de dificil, din cauza starii extrem de proaste a materialului-sursa de la radioul francez. In mod obisnuit, nu am fi produs o inregistrare cu un sunet de o calitate atat de deficitara, dar ne-am decis, gandindu-ne ca este vorba de un important document istoric.… Si crede-ma am petrecut foarte multe ore pentru a imbunatati sunetul. Iti pot trimite o copie a inregistrarii radio originale pentru comparatie…“.
Michael Wainblinger, cel care a fondat casa de discuri Meloclassic si a redactat livretul proiectului Enescu, imi spunea si el:
„Sonata pentru vioara Nr. 7 de Beethoven prezinta cateva probleme de tehnica si intonatie, care nu ma deranjeaza insa deloc. Stim cu totii ca [Enescu] suferea de artrita si ca abilitatea lui era numai o umbra din forta lui de la varsta tineretii. Enescu a spus: «perfectiunea, care este pasiunea atator oameni, nu ma intereseaza. Importanta este arta de a vibra tu insuti si a-i face si pe ceilalti sa vibreze». Si asa este cazul cu interpretarea lui: este vibranta, exceptionala, si chiar de neintrecut; are in ea atat de multa muzicalitate, ce face valoarea intrinseca a performantei sale. Sincronizarea si frazarea lui sunt atat de profund naturale! Si, in ciuda calitatii slabe a sunetului, aceste concerte radio franceze imi sunt dragi. Pe de alta parte, cele 20 de conversatii cu Gavoty ofera mai multa intelegere si cunoastere decat ar putea da vreodata o intreaga teza de doctorat in istoria muzicii. Asa ca ma bucur ca aceste emisiuni radio au putut fi puse pe disc“.
Ce as mai putea adauga… „de dincolo“? Ca sper doar ca pana la a 70-a comemorare a disparitiei lui George Enescu, Radio Romania Cultural/Muzical vor consacra o emisiune si acestor nepretuite marturii enesciene. Dar sfatul meu pentru prietenii melomani este sa vi le procurati singuri.