1.
Apoi tresari brusc, isi lua biciul de langa sticla de tuica si alerga afara.
— …Trr! Trrr! Belitu’ dracului! Pleci fara mine, ai?! Nu mai pot bea linistit o tuica, ai?!… Naa, cal afurisit! Stai oleaca! Unde fugi asa? Parca n-am mai oprit la crasma asta niciodata! Ti-i foame, ai?! Apai sa stii ca pan-acasa, halt!, nu primesti nimic, mergem intins… Crezi ca mie nu mi-i foame?! Tu macar ai mancat toata noaptea, asa sunteti voi caii, mai mult mancati decat dormiti! Mananci, de-a-mpicioarelea, dormi de-a-mpicioarelea! Si ce mancare!… Pai, eu mi-am pus pielea la bataie pentru asta! Daca ma prindeau a’ lu’ Cojocaru ca fur lucerna de pe tarlaua lor, tu o-ncurcai?! Nu!… Tie nu-ti faceau nimic! Ce vina are calu’?! Calu-i animal, s-animalu-i far’ de pacat! Da’ mie, ha? Mie-ti dai seama ce bataie-mi trageau? Si pentru ce, porcu’?!… Un brat de lucerna pe care l-am furat pentru tine!… Spune si tu, merita sa omori un om pentr-un brat de lucerna?!.. Dee! Dee!… Pentru tine, da, ca doar eu nu mananc lucerna! Si nici fimei-mea! Si tu ma lasi in targ?!… Si mie mi-i foame! Dimineata nici n-am apucat sa inghit, de gura fimeii!… Scoala, ajungi la spartu’ targului!… Adica ma trezeste ea pe mine, auzi! Ea, care se culca odata cu gainile?! Ce, ea umbla ca mine pe dealuri pan’ la miezu’ noptii, cu treburi?!… Da’ gura are, slava Domnului! Da’ sa munceasca cu mine, cot la cot, sa vezi cum i s-ar inmuia gura! Saptamana trecuta, cand o pocnit roata de la caruta, atunci s-o fi vazut la treaba! La treaba, nu la gura mare, ca, daca n-as fi eu, s-ar duce gospodaria de rapa!… Dee! Dee!… Normal ca si mie mi-i foame! Si tu te smulgi si pleci, de parc-o intrat naiba-n tine! Faci figuri, mai cal, te-ai saturat de mine, ai?!…
Nuu, nu faci figuri! Cal ca tine, mai rar, nu mai prind eu degraba! Treaz, beat, ma duci direct acasa! Ei, atunci n-ai apucat sa inveti drumu’!… Casa noua, drum nou! Asa-i cand te muti in alt sat! Alte bordeie, alte obiceie! Ce, eu am vrut?! Tot fimeia, sa se traga mai aproape de neamuri?! Mie-mi placea mai mult vechiul sat, una-doua intrai in padure si, hop!, acasa… Cate lemne-am carat noi de-acolo! Aducem noi s-acuma, da’ mai greu! Am mai imbatranit! Si eu, si tu… Dee! Dee!… Ce, eu crezi c-am dormit ca lumea vreo juma’ de an, pan’ m-am obisnuit cu casa noua?!… Noaptea-mi era, nu stiu cum, frica. Visam niste oratanii, dracu’ stie ce erau!… Ba, ce cauti tu aici?, ma-ntrebau si saream din pat si smulgeam perdelele din geam, ca sa intre lumina… Ce-am mai tras, fimeii nici nu i-am spus, ar fi zis ca vreau ’napoi, da’ m-am obisnuit! Si tu te-ai obisnuit!… Dee!, ca mai avem oleaca!… Asa-i cand te obisnuiesti! Cred ca noi doi stim drumu’ asta cu ochi-nchisi! Uite, inchid ochii si stiu drumu’!… Acu’ suntem la cotitura Budaiului… Acu’ la iazu’ cu plopi… Acu’ langa stufaris… Ha, ha, si chiori dac-am fi, tot am nimeri casa!… Pai, de cate ori n-am venit noi la targ? Ne-am ratacit vreodata?! Uneori, am intarziat noi pe la crasma! M-am mai imbatat eu, da’ tu m-ai dus acasa!… Halal de tine! Asa cal mai rar! Nu mai prind eu unu’ ca tine, intr-o mie de ani! Ce, n-a vrut porcu’ de giner-miu sa te cumpere? Zice ca eu is batran, sa ma mai linistesc pe-acasa, ce-mi trebuie cal? Sa i-l dau lui!… Credea ca te dau degeaba, ca-s prostu’ lui! Pai, el are habar ce-i ala cal?!… Vrea cal?! Da’ poate el macar sa inhame calul?!… Ha, ha! Cred ca te-ar inhama cu coada ’nainte, sa aiba de ce trage!… Trr, trr! Hoo, sa deschid poarta!… Dee! Iaca am ajuns acasa!…
2.
Intr-o gara oarecare, asteptand trenul, am remarcat la un moment dat un om care motaia pe banca si, din cand in cand, tot indemna un cal fictiv: „Dee! Dee!“.
La un moment dat, am intrat in vorba cu el si mi-a povestit ca, nu demult, in drum spre targ, in timp ce traversa calea ferata printr-un loc nepermis, i s-a intepenit caruta pe linie. Pana sa deshame calul, i l-a omorat un marfar trecand in viteza. Asta l-a socat atat de mult, incat de-atunci nu se mai simte om. Imaginea calului care se zbatea sa fuga din fata trenului nu-i mai iese din cap.
Dupa accident, s-a imbatat crita. Apoi, zicea el – s-a jurat ca nu e nebun –, pe drumul de intoarcere, calul i-a aparut in fata, mergand inainte, continuand sa-l conduca spre casa.