Si mai sunt si astia cu magazinele care isi scot marfa in strada, se intind pana pe marginea drumului. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa pedalezi ca nebunul. Mai ales cand vezi ca acolo-s oameni pe care trebuie sa-i feresti.
Dar astora, biciclistilor, nu le pasa. E pista lor, numai ei au dreptul sa mearga pe ea. Atunci cand n-au loc sau cand se grabesc, ca se grabesc tot timpul, parc-ar fi soferi, trec pe bucata ramasa din trotuar – pe bucata mea de trotuar. S-au si invatat asa: acolo unde nu-i pista, ca desteptii de la noi din oras n-au facut peste tot, vin pur si simplu peste tine. Li se pare ca-i dreptul lor: daca pistele de biciclete sunt pe trotuar, inseamna ca au voie oriunde e trotuar.
Pe vremuri, biciclistii mergeau pe sosea, pe margine, in rand cu masinile. Mai vezi si acum cate unul, dar rar. N-au destula vana in ei ca sa pedaleze pe langa masini. Nu-i tin balamalele. Nici nu-i de mirare: toata hipsterimea romaneasca a ajuns sa mearga pe bicicleta. Nu mai e o treaba practica, utila, e o chestie de fite. Umbla din astia cu beretute si esarfe la gat, cu biciclete de doua-trei mii de lei sau mai mult, si se dau drept biciclisti. Biciclist e nea Marcelica, cu Tohanul lui ruginit, pe care-l vad de patruzeci de ani cum merge pe doua roti si la piata, si la birt, si oriunde-l trimite nevasta-sa. Umbla iarna pe bicicleta, prin zapada de doua palme – si umbla pe sosea! Unde-s atunci smecherii astia?
Nu zic ca-i rau ca merge lumea pe biciclete. Dar eu pe unde mai merg? Pe sosea gonesc masinile, pe trotuar pedaleaza ca nebunii biciclistii. Trebuie sa te feresti peste tot, sa te uiti si-n stanga, si-n dreapta, si-n spate, ca nu stii de unde te loveste vreunul. De ce nu le-o fi facut piste separate, ca in Viena? Ca la unguri? Acolo unde era loc au facut parcari pentru masini, au taiat copacii si au betonat spatiul verde. Nu mai incape lumea de masini. Si nici astia cu bicicletele nu-s departe, dupa cum circula si se poarta. Sunt tot un fel de soferi, numai ca n-au avut destui bani sa-si ia masina. Sau au si masina si te urmaresc sa te calce si pe sosea, si pe trotuar. Sau parcheaza in calea ta, de nu mai poti sa intri nici in casa.
Tara pacatoasa, asta-i! Imitam ce-am vazut la occidentali, ca poate-poate ne mai cizelam. Dar degeaba, tarlanul tot tarlan, si cu BMW, si cu bicicleta de o mie de euro. Nu faci aici Germania cu oameni care carpacesc de cand se stiu, cum se carpaceste de o mie de ani in Romania.
Poftim! Trei idioti au parcat acum pe pista. Si aia doi, care vin pe biciclete si taraie din sonerii, se suie calare pe mine, pe trotuarul meu. De ce nu coboara pe sosea daca tot vor sa bicicleze sau cum s-o zice? Asa-i la noi, oriunde te-ai duce. Ca-i sofer, ca-i biciclist, ca-i primar, ca-i functionar, nimeni n-are respect pentru ala langa care traieste.
Hei, hei, nu va urcati acum pe mine! Ce, n-aveti loc? Va grabiti? Luati-va masina mica daca va grabiti! Si dup-aia parcati-o la mine-n cap. Da, asta-i, respect si grija pentru ce faci. Lucrul bine facut, cum zicea unul care pana la urma a fasait tot ce-a facut. Poate fiindca a zis-o pe romaneste. Pe romaneste, orice zici, nu iese. Nu-i treaba serioasa. Nici n-o sa fie vreodata.