Cand Prince Roger Nelson a murit, pe 21 aprilie, aproape imediat a fost amintit celebrul lui seif, legenda urbana a muzicii, in care artistul ar fi pastrat echivalentul in muzica a comorii dragonului Smaug.
Despre acest faimos seif am mai vorbit chiar aici, in „Suplimentul de cultura“, in urma cu un an, cand povestea era reamintita intr-un documentar difuzat de BBC Radio 4. Un seif in care Prince a pastrat, inca din anii ’80, fiecare cantec compus de el vreodata – iar omul, dupa toate marturiile apropiatilor, era o adevarata masina de creatie.
Prince a preferat sa „recunoasca“ existenta acestui seif doar in aluzii, jumatati de declaratii si tachinari pentru fani. Unii apropiati sunt convinsi ca el este cel care a stat in spatele multor „scurgeri“ neoficiale de piese noi, pe internet.
Dar existenta seifului a fost confirmata, de-a lungul vremii, de colaboratorii artistului.
„Seiful a fost infiintat de mine“, a spus Susan Rogers, fostul inginer de sunet al lui Prince. „Am inceput sa lucrez cu el in 1983, cand se pregatea pentru «Purple Rain». (…) Am dorit sa pastram tot ce a inregistrat, sa protejam lucrurile astea. Este, de fapt, un seif de banca, cu o usa groasa. E in pivnita de la Paisley Park. Cand am plecat, in 1987, era aproape plin. Nici nu-mi pot imagina ce au mai pus in el de atunci.“
Si Brent Fischer, compozitorul care l-a ajutat pe Prince cu orchestratia vreme de 30 de ani, a confirmat existenta seifului: „Cred ca peste 70% din muzica la care am lucrat pentru el inca nu a fost scoasa pe piata“.
Acum, odata cu disparitia lui Prince, existenta seifului pare a se confirma oficial, ABC News avand informatii ca cei de la Bremer Trust, firma care are autoritate temporara asupra averii lui Prince (pana la lamurirea celorlalte aspecte legale), ar fi spart seiful. Ce au gasit acolo confirma, pare-se, legenda: Prince a lasat in urma suficienta muzica pentru ca urmasii sa scoata pe piata cate un disc nou in fiecare an, pentru urmatorii 100 de ani.
Ce se stie sigur ca exista in arhiva lui Prince: albume legendare nelansate vreodata – Dream Factory, Camille, Crystal Ball (triplu album inregistrat in 1986), muzica ce a fost compusa cu proiectul Madhouse sau proiectele abandonate, cu colaboratori precum Apollonia 6, Sheila E sau The Time. Muzica pe care fanii ajung cu greu sa o asculte, cum ar fi The Black Album, discul prevazut sa apara in decembrie 1987. Cu doar o saptamana inaintea lansarii, Prince a retras toate discurile trimise distribuitorilor (in afara de cateva zeci de exemplare), fara nici o explicatie oficiala. A fost lansat de Warner Bros. Records pe 22 noiembrie 1994. A fost o obligatie contractuala, care l-a deranjat pe Prince – imediat dupa, a inceput sa apara in spectacole cu cuvantul „sclav“ scris pe fata si si-a schimbat numele intr-un simbol foarte greu de pronuntat (The Artist Formerly Known As Prince).
Prince s-a plans deseori de blestemul legendarei sale creativitati. „Daca nu as compune, as muri“, spunea el. Colaboratorii lui apropiati sustin ca Prince si-a propus sa compuna cate o piesa pe zi, pentru tot restul vietii.
Ramane de vazut acum cand vor incepe sa fie lansate pe piata aceste 100 de albume pentru 100 de ani.