In tot acest timp, in subteranele rockului se pregatea ceva. Un nou subgen muzical, a carui popularitate avea sa explodeze in 1986.
Thrash metalul este ceea ce revista „Teamrock“ numeste „copilul rebel al punkului si al heavy metalului“, un gen heavy foarte rapid, foarte agresiv, brutal, cu voci urlate si cu un interes in versuri pentru temele violente, oculte si, mai ales, sociale, anti-establishment. Numele lui (pus de jurnalistul britanic Malcolm Dome in revista „Kerrang“ pentru a descrie piesa „Metal Thrashing Mad“ a formatiei Anthrax) il descrie foarte bine: thrash, in limba engleza, inseamna „a izbi violent pe cineva cu bata sau biciul“.
La fel ca majoritatea subgenurilor heavy metal, si thrash-ul isi revendica originea intr-o piesa a formatiei Black Sabbath, in cazul de fata fiind vorba despre „Symptom of the Universe“, de pe albumul Sabotage (1975), dar si in piesa „Stone Cold Crazy“ a lui Queen (1974). In sine, el a fost rezultatul unei progresii logice in viteza si agresiune pornita din heavy metal si New Wave of Heavy Metal.
Primele trupe de thrash metal au inceput sa apara la inceputul anilor ’80, de ambele parti ale Atlanticului, dar popularitatea genului avea sa explodeze in mainstream abia la jumatatea decadei, odata cu lansarea pe piata a trei albume esentiale.
In timp ce Europa isi construia propria generatie de trupe (Venom, Kreator, Sodom etc.), in SUA, scena thrash metal se concentra in zona Bay Area din San Francisco, de unde proveneau Metallica, cu „filiale“ in Los Angeles (Slayer) si New York (Anthrax). „Scena thrash era super-mica“, a explicat Brian Slagel, fondatorul casei de discuri Metal Blade Records. „Mai ales in SUA, toate trupele se stiau intre ele. Pe vremea aceea, cred ca toata lumea era indragostita de muzica pe care o cantau si aveau o mentalitate de tipul «noi contra restului lumii».“ Thrash-ul avea mai mult succes in Europa decat in SUA, desi trupele locale scosesera pe piata albume foarte bine primite.
In 1986 insa, totul avea sa se schimbe. Metallica lanseaza Master of Puppets, cel de-al treilea album al lor (inregistrat in Danemarca), care a intrat imediat in cele mai importante topuri, lucru de neimaginat cu 12 luni inainte. Succesul le-a asigurat celor de la Metallica un loc in deschiderea turneului lui Ozzy Osbourne, lucru extrem de bun pentru cariera oricarei trupe. „Mötley Crüe au plecat cu Ozzy, s-au intors vedete. Def Leppard au plecat cu Ozzy, s-au intors vedete. Metallica, la fel. Asa stateau lucrurile pe atunci“, a explicat jurnalistul Mike Wall.
Master of Puppets a fost urmat de Peace Sells… but who’s buying?, al doilea album al trupei Megadeth, din Los Angeles, condusa de un Dave Mustaine inca suparat ca fusese concediat din Metallica.
Si tot in acelasi an, cei patru membri de la Slayer lanseaza pe piata al treilea lor disc, Reign in Blood, un opus de numai 30 de minute, de o ferocitate inimaginabila. Si astazi, lupta pentru locul 1 in clasamentul „celor mai bune albume thrash din toate timpurile“ se da intre Master of Puppets si Reign in Blood.
Aceste trei albume esentiale, lansate in primavara lui 1986, la distanta de aproximativ trei saptamani unul de celalalt, aveau sa aduca thrash metalul in overground.
„Acesti tineri se maturizasera si crescusera ca muzicieni. Acum aveau ocazia sa castige mai bine si sa lucreze cu profesionisti, in conditii mai bune. Aceste trupe americane aduceau o foame de nou, ceva ce a culminat in 1986“, a explicat Brain Slagel, in vreme ce James Hetfield, de la Metallica, recunoaste: „Uneori am tendinta de a privi foarte romantic perioada aceea. Dar, de fapt, pe atunci viata parea mult mai simpla“.