Il stiti dumneavoastra pe Venedikt Vasilievici Erofeev?, el a fost fiul unui om care si-a facut Gulagul, saisprezece ani si-a facut Gulagul, si nu i-a dat satisfactie lui Stalin murind acolo, el a murit in libertate, cata libertate putea fi si in Uniunea Sovietica, iar fiul sau, Venedikt Vasilievici, s-a nascut intr-un mic oras din cel mai indepartat nord, dincolo de cercul arctic, si a mostenit puterea tatalui sau de a rezista intru adevar, el, fiul, a crescut rebel, a intrat la Universitate, la Litere, la Moscova, dar l-au exmatriculat, el, fiul, a vagabondat pe la multe scoli si institute, toate inalte, toate l-au dat afara, pentru ca avea un comportament necuviincios, caci Venedikt Vasilievici nu stia sa fie cuviincios, el a trait din slujbe marunte, si multe republici sovietice a luat la pas, a fost in Lituania, cum si in Uzbekistan a fost, a fost in Belarus, cum si in Tadjikistan si Ucraina a fost, si nu a fost slujba pe pamant pe care sa o refuze, el a trait viata si a terminat in 1969, la treizeci si unu de ani, o carte, iar acestei carti i-a dat titlul Moscova-Petuski, cartea era o capodopera, dar nici ea nu era cuviincioasa, si nu a putut fi publicata in Uniunea Sovietica decat atunci cand sfarsitul era prea aproape ca sa mai conteze, abia in 1989 a aparut, dar era prea tarziu si pentru Venedikt Vasilievici, caci si el isi avea deja cancerul, si in 1990 s-a savarsit de cancerul sau, ceea ce nu inseamna ca Moscova-Petuski nu si-a cunoscut gloria, caci poemul, cum i-a spus Venicika insusi, intr-un exces de autoironie, a circulat in samizdat, a trecut de la un cititor la urmatorul, in clandestinitate, deloc obscura, poemul a uimit, a tulburat, a incantat, ba chiar s-a si publicat, tocmai in Israel, la Ierusalim, la Ierusalim!, si in cartea aceasta se amesteca Ilf si Petrov si bunul Hrabal si se deplange ignoranta cu privire la moartea lui Puskin, nimeni nu mai stie de ce a murit Puskin, si niciodata nu ni se spune ca poetul a murit intr-un duel, incercand sa-si salveze onoarea, iar Moscova-Petuski e o satira cumplita, dar e cumplita pentru ca este adevarata, si in satira aceasta un barbat incearca sa ajunga de la Moscova la Petuski, cu trenul, cum altfel?, sa-si vada fiul prescolar care cunostea deja litera u, si trebuia rasplatit cu un pumn de alune, barbatul calatoreste catre Petuski, unde este asteptat si de o femeie, dar el nu poate sa ajunga pana acolo, pentru ca bea, bea, bea, bea, bea, si toata cartea devine un magnific elogiu ridicat puterii alcoolului de a trece omul de la o statie la urmatoarea, barbatul bea si spune povesti, si asculta povesti, si cunoaste alti barbati si alte femei, el ii da sticlei de votca tot ce este al sticlei de votca, el faureste noi bauturi, amestecandu-le pe cele vechi, el isi plateste calatoria in povesti, desi nasul prefera paharele, dar pe el il indura si asa si-l boteaza Seherezada, si toate se pot cauta si toate se pot intelege cand omul are suficienta bautura cat sa se gandeasca sincer la el si la ceilalti si sa nu ii fie greata de existenta, si Venedikt Vasilievici – laudat fie-i numele! – e bland, e bland cu sufletul omului, el niciodata nu scuipa pe ce e adanc in sufletul omului, el stie ca oamenii au nevoie de toata aceasta betie si de toata aceasta mahmureala ca sa indure, sa indure, sa indure, sa indure, sa indure, caci e singur omul pe pamant, si chiar iubirea, daca mai poti visa la o iubire, e spulberata de realitate, intotdeauna e spulberata de realitate, si atunci trebuie sa bei din nou, ca sa poti visa mai departe, si omul nostru nu ajunge de la Moscova la Petuski, poposeste pe un alt taram, la fel de fantastic si de crud si de innebunitor cum este intotdeauna ziua in care totul deja s-a baut si aripile sperantelor au fost zdrobite si nici o gara nu mai urmeaza, si trenul ajunge la capat de linie, si nu e nimic dincolo de toate acestea, nimic dincolo, nimic.