Artist marcant al generatiei sale, nascut intr-o familie foarte implicata in miscarile contestatare afro-americane gen Black Panthers, Tupac a creat un rap „violent si poetic“ ce a rezonat cu publicul din anii ’90 si de dupa. „Un personaj multidimensional, a carui opera a trecut dincolo de muzica, un personaj ce a devenit un simbol social“, spune Olivier Cachin, specialist in muzica de gen.
„Secretul geniului lui Tupac era ascuns in biblioteca sa“, scrie „Slate“. Mare admirator al lui Machiavelli (chiar isi spunea „Makaveli“), Tupac, conform „Slate“, citea enorm: Principele lui Machiavelli, And Still I Rise de Maya Angelou, mult Shakespeare, De veghe in lanul de secara de J.D. Salinger, Zen si arta repararii motocicletei de Robert M. Pirsig, How to Argue & Win Everytime de Gerry Spence, Thoughts and Meditations de Khalil Gibran, Part of My Soul Went with Him de Winnie Mandela, Native Son de Richard Wright, Radacini de Alex Haley etc.
De la asemenea lecturi s-a tras usurinta cu care rapperul folosea cuvintele, crede Michael Eric Dyson, autor al biografiei Holler If You Hear Me: Searching for Tupac Shakur. Fiindca, spune Dyson, Tupac citea incontinuu, pe drumuri, intre sesiunile de inregistrari, in inchisoare.
„Aici se naste legenda lui Tupac“, scrie „Slate“, „in capacitatea de a folosi imageria de gangster cu texte implicate politic, profunde, deseori in opozitie cu cliseele rap West Coast din epoca. Iar numeroasele lui lecturi au un cuvant greu de spus aici“.