„Pacat – gandi el – ca nu se mai poate pastra nimic“. Nici nu mai stiai unde a fost iadul si unde a fost raiul, iar Judecata de Apoi era stearsa cu totul. Ciocani prin unele locuri si zgomotul rasuna in intreaga biserica. Un muncitor desirat, slab de te vedeai prin el, duhnind a tigara, il urma indeaproape.
— Cum e, parinte? Treaba a-ntaia, nu?
— Da. Totul e cum trebuie. Mai raman catapeteasma si pictura si Domnul e gata sa ne primeasca in casa lui.
— Ei, parinte, daca v-as putea ajuta si eu! Mi-ar placea, zau, sa pictez si eu cu pensonul. Da’ nu ma prea pricep. Daca n-a avut tata bani sa ma dea la scoala. Poate-nvatam si eu. Da’ asa, la paispe ani, mi-a pus doua sute de lei in mana si m-a trimis in lume. Ia si descurca-te. Am gasit usor de lucru. Am venit la oras, ca atunci era mai usor, si m-au primit. La inceput nu stiam nimic, caram nisip cu roaba. Da’ am furat repede meserie. Asa-i cu meseria. Se fura. Cand m-au luat in armata stiam totul: mozaic, tamplarie, zugravie, faianta… Da’ pictura n-am invatat. De unde sa inveti? De unde sa furi meseria, daca n-o stie nimeni? Dati-mi vreo doua scanduri si v-am facut o masa a-ntaia. Nisip, ciment, lapte de var si va torn niste scari de nu se mai crapa in veci. Te urci pe ele cat vrei. Am lucrat si la Intercontinental. Scari cate vrei, zeci de etaje, nu se mai terminau. Cand ma uitam de jos in sus, pe casa scarii, ziceai ca urca pana in cer. Da’ n-aveau cum sa urce pana-n cer. Ti-ar trebui ceva mortar ca s-ajungi pana la cer! Asa ceva numa’ prin America exista. Acolo sunt blocurile alea, zgaraie-nori le zice. Chiar am ras cand am auzit prima data. Ce vorbe ciudate! Zgaraie-nori. Parca scartaie norii cand ajung la ele. Da’ eu nu cred ca-s chiar asa inalte, chiar pana la nori. Asa se lauda americanii!
Pasii lor rasunau in biserica goala, in timp ce inspectau peretii.
— Pacat ca nu se pune faianta in biserica! V-as pune o faianta a-ntaia. Atunci sa vedeti meserie! La asta ma pricep cel mai bine. Da’ la pictura nu ma pricep. E treaba fina!
— Si-ai muncit toata viata in constructii?
— Aproape toata, parinte. Numa’ vreo doi ani am lucrat la CFR.
— Dar ce sa faca un constructor la CFR?
— Ce sa faca? Munceste. Parca te uiti atunci cand ai copii de hranit? Dupa Revolutie, s-a desfiintat trustu’ meu si-am ramas somer. A pus o vorba buna un vecin de-al meu la un sef si m-au primit la CFR. Ajungeam in gara, ma schimbam cu bocancii din dotare, luam un ciocan cu coada lunga, cam asa, de vreun metru, si mergeam cinspe kilometri pe calea ferata, lovind cu ciocanul in linie. Verificam daca nu se misca linia, daca n-a sarit vreun surub, mai raportam prin statie daca n-a cazut vreun copac de la furtuna. Doi ani si ceva, cinspe kilometri de drum, vara, iarna, ploaie, zapuseala, frig de-ti pocneau oasele. Da-mi placea, intr-un fel.
— Bun, si cum de-ai plecat de la CFR?
— Intr-o zi era cald-cald, iesea dogoarea din terasament ca dintr-o tigaie incinsa. Dupa vreo doi kilometri mi s-a facut rau. M-a apucat cu lesin si-am cazut pe calea ferata. Tot ce-mi aduc aminte e c-auzeam parca in departare suieratul trenului. Am avut noroc. M-a gasit un om bun care m-a tras deoparte. Au venit si m-au dus la spital. N-aveam nimic. Pana-n seara mi-am revenit. Cred ca a fost de la caldura. Da’ dupa aia mi s-a facut frica. Simteam ca tot timpul ma urmareste cineva din padure. Va dati seama? Mersesem de sute de ori pe drumul ala si nu mi-a trecut niciodata prin cap sa-mi fie frica. Umblam prin omat pana la brau, intalneam animale, vedeam cum infrunzeau si se desfrunzeau copacii, prindeam, in functie de tura, rasaritul soarelui, caldura amiezii, da’ pana atunci n-avusesem nici o frica. Si deodata, pang! – m-a luat cu spaima. Parca ce putea umbla prin padurea aia? In afara de iepuri si caprioare nu vazusem nimic. Apoi, cand un taran din imprejurimi mi-a spus ca sunt si lupi, n-am mai rezistat, mi-am dat demisia. Incepusem sa visez o groaza de lupi si-atunci n-am mai rezistat. N-am fost mult somer. Mi-am gasit repede de lucru la firma asta particulara…
Lunganul privi spre cupola bisericii si mai spuse intr-o doara:
— Frumoasa casa are Domnul! Aici nu intra lupii in veci! Pacat ca nu pune faianta!