Duminica, umoristul francez Marcel Gotlib a incetat din viata la varsta de 82 de ani. Gotlib, un nume care ar putea spune multe romanilor ce au copilarit in anii ’70-’80, fiindca el a fost parintele lui Jujube si Gai-Luron, vedete ale revistelor „Vaillant“ si „Pif“. Gotlib este un nume important pentru o minoritate (de la noi) care a cunoscut bine opera lui foarte consistenta in BD-ul francez, de un umor de cele mai multe ori revoltator pentru mintile inguste, dar teribil de satisfacator pentru toti ceilalti.
Scrie ziarul „Liberation“, care si-a consacrat deschiderea disparitiei acestui urias artist: „Marcel Gotlieb, zis Gotlib, desenator al lui Gai-Luron (care ar putea placea copiilor), creator al groaznicului Pervers Pepere (care poate sa scandalizeze parintii), creierul revistei «Fluide glacial», mare depresiv inventator al umorului «scrasnit» in banda desenata franceza de pe vremea babacilor, a fost importatorul umorului murdar american si al nonsensului british pe care le-a amestecat cu sos Rabelais si Brassens, trecand prin marchizul de Sade“.
Marcel Mordekhaï Gotlieb s-a nascut de Ziua Frantei in 1934, fiu al unor evrei unguri refugiati la Paris. ~n ciuda unei copilarii grele si nefericite (tatal sau a murit in lagarul de la Buchenwald, micul Marcel a stat ascuns in anii razboiului pentru a nu avea parte de o soarta similara), el ajunge la inceputul anilor ’60 autor de benzi desenate umoristice, intai la „Vaillant/Pif“, unde ii creeaza pe Nanar, vulpoiul Jujube si faimosul si apaticul caine Gai-Luron, apoi la „Pilote“, unde se consacra ca autor al seriilor cultissime Dingodossiers si Rubrique-a-brac.
Dupa momentul 1968, si-a zis ceva de genul: „Bun, ne-am distrat bine, dar eu vreau sa fiu nebun!“. Si, de aceea, in 1972, parasindu-si mentorul, pe René Goscinny, fondeaza impreuna cu doi alti „nebuni“, Claire Bretécher si Nikita Mandryka, revista „L’Écho des savanes“, care rastoarna toate conventiile posibile, ducand umorul cuminte in zone pana atunci nebanuite care ating pornografia si scatologia, avand ca unica regula „Nici un tabu“. Urmeaza apoi, in 1975, o alta revista legendara, „Fluide glacial“.
In tot acest parcurs, impactul si influenta lui asupra benzii desenate sunt imense, in aceeasi masura cu Hergé sau Hugo Pratt. Disparitia lui lasa orfane o multime de personaje, de la Gai-Luron la supereroul „national“ Superdupont, dar si o multime de scenaristi si/sau desenatori care au fost influentati de opera sa.
Prin urmare, a fost aproape logica revarsarea de mesaje de regret ce a insotit anuntul disparitiei sale, de la fostii colaboratori la Terry Gilliam si la ministrul Culturii din Franta, Audrey Azoulay, care a scris pe Twitter: „Gotlib a aratat in ce masura umorul este vital pentru democratia noastra“.
Asta, in vreme ce „copii“ de la „Fluide Glacial“ anuntau sec, in stilul casei: „Rahat, re-rahat, super-rahat! Gotlib a murit! Chiar asa. Ce masacru de an!“.