„Este ultimul concert si trebuie sa va spun: ce calatorie uluitoare a fost! Am inceput in 1968 si acum suntem an 2017 si inca nu imi vine sa cred!“, a strigat vocalistul Ozzy Osbourne in fata publicului format atat din brummies, locuitori ai orasului, cat si din fani veniti din intreaga lume.
Alaturi de el, pe scena, veteranii primei componente, legendare, a trupei: chitaristul Tony Iommi si basistul Geezer Butler. A lipsit la apel bateristul Bill Ward, care a refuzat sa se alature trupei de la reformarea ei, in 2011, din cauza unei dispute contractuale. Nu a fost intamplator locul acestui ultim concert: Birmingham, orasul natal al membrilor trupei, localitate a carei atmosfera industriala a influentat soundul lor si, in consecinta, istoria muzicii. Black Sabbath sunt parintii genului heavy metal, dar au detestat aceasta eticheta.
„Numeam muzica noastra heavy rock“, spune Tony Iommi. „Termenul heavy metal a fost lansat de un ziarist la intoarcerea noastra din America, in anii ’70.“ O perioada in care „heavy metal“ era in limbajul multor cronicari de rock aproape o insulta.
„La inceput, nu ne placea sa fim numiti trupa de heavy metal“, recunoaste si Geezer Butler. „Dar, cum lumea adora sa puna etichete, pana la urma ne-am obisnuit. Si, in loc sa devina o eticheta dispretuitoare, s-a transformat intr-un adevarat stil de viata.“
Muzica Black Sabbath si soundul lor distinctiv s-a nascut in uzinele din Birmingham si pe strazile copilariei celor patru muzicieni.
S-a nascut in fabrica Summer Lane in care lucra, proaspat iesit din liceu, tanarul chitarist Tony Iommi, locul unde in urma unui accident si-a pierdut varfurile degetelor de la o mana. Un accident care l-a fortat sa cante cu totul altfel la chitara, ceea ce l-a facut sa inventeze un sound diferit de orice altceva an epoca.
In Birminghamul industrial s-au nascut si au copilarit cei patru membri ai trupei, care locuiau la cateva strazi unii de ceilalti. Iommi si Butler, dupa parasirea scolii, lucrau in uzine, Bill Ward livra carbune, iar Ozzy, dupa ce a muncit antr-un abator si o fabrica de masini, asi „ancerca mana“ in spargerea de locuinte, activitate ce avea sa-l duca pentru cateva luni dupa gratii. Muzica pentru tinerii din Birmingham era o evadare.
„Nu era un loc foarte potrivit sa traiesti pe vremea aceea“, povesteste Butler. „Ascultam cantece despre San Francisco, hipiotii vorbeau numai despre pace si dragoste. Noi, in Aston, aveam parte de o viata grea. Muzica noastra a reflectat felul in care ne simteam.“
Cei patru s-au adunat intr-o trupa de blues numita Earth, dar incepand sa lucreze si la propriile piese. „La radio erau numai chestii hippy, vesele si fericite. Noi am vrut sa cantam despre felul in care vedeam lumea pe atunci. Nu voiam sa cantam piese pop vesele. Voiam ca muzica noastra sa transmita sentimentul acelui oras industrial.“
Iar pasiunea pentru filme horror a lui Iommi si Butler avea sa adauge ultimul ingredient an ceea ce avea sa fie Black Sabbath: „Sa creem aceeasi senzatie pe care ti-o da un film horror, sa aducem acea tensiune in muzica“, explica Iommi.
Dupa 50 de ani, mai multe componente de succes si 70 de milioane de discuri vandute, Black Sabbath a ajuns la capat de drum.
Este finalul pentru aceasta componenta Black Sabbath si pentru activitatea lor concertistica.
Iommi si Butler nu exclud ca vor continua Black Sabbath, intr-un fel sau altul. „Nu exclud cate un concert. Sau chiar un nou album. Usa este deschisa pentru orice“, spune Iommi.
Pentru Ozzy insa, lucrurile stau cu totul altfel. „In ceea ce ma priveste, acesta a fost finalul“, spune el.
„Am fost departe de Black Sabbath mai multa vreme decat am fost membru al trupei. Ne-am certat si ne-am despartit deseori. Nu stiu ce vor sa faca baietii, dar eu ma retrag.“
Asta inseamna ca Ozzy se va ocupa de acum Inainte doar de cariera solo, cu atat mai mult cu cat ca a inceput deja lucrul la un nou album.