E vorba de 1984 al lui George Orwell si Povestirea cameristei de Margaret Atwood. Impreuna cu alte titluri asemanatoare revenite in topurile de vanzari dupa multi ani – Fahrenheit 451, Minunata lume noua si Asta nu se poate intampla aici –, cartile ne dezvaluie un nou tip de consum cultural. Miscarea de rezistenta impotriva distopiilor.
La cateva zile dupa alegerea presedintelului american Trump, realizatorii unuia dintre cele mai cunoscute seriale SF din ultimii ani – Black Mirror – au scris: „Acesta nu este un episod. Acesta nu este marketing. Aceasta este realitatea“. Pe parcursul noptii alegerilor americane, inca in soc, americanii facusera des referire la un episod din serialul distopic, aparut cu doi ani in urma. In episod, un personaj de desene animate candideaza la o functie publica pentru a-si face reclama. Era candidatul anti-politician, care spune mereu lucruri scandaloase, evita dezbaterile si zice ceea ce lumea vrea sa auda. Incet-incet, gluma scapa de sub control si lumea isi da seama pe cine a ales, cand era deja prea tarziu. La aparitie, episodul a fost criticat pentru lipsa de veridicitate si coerenta interna. Pe 9 noiembrie 2016, cand rezultatele incepusera sa se contureze, americanii scriau „Opriti episodul din Black Mirror“.
A fost un prim moment-cheie intr-o paralela din ce in ce mai convingatoare intre distopiile literare si ce se intampla in lume. Un nou impuls a venit la cateva zile dupa preluarea oficiala a presedintiei, cand purtatorul de cuvant al Casei Albe a venit in fata presei sustinand fara sa clipeasca o minciuna legata de numarul oamenilor prezenti la inaugurare. „Nu a mintit“, a replicat un reprezentant al administratiei intr-un interviu TV, ci a oferit un „fapt alternativ“. Jurnalistul a replicat ca „fapt alternativ“ e din Orwell, nu din realitate.
Cateva zile mai tarziu, romanul 1984, care vorbeste despre dublu-gandit – capacitatea de a accepta doua fapte contradictorii – isi incepea ascensiunea in topuri. Acum cateva zile, acelasi functionar care apara „faptele alternative“ a inventat un masacru terorist pentru a argumenta deciziile controversate ale lui Trump. Reinventarea trecutului si stergerea realitatii din documentele istorice erau preocuparea principala a statului Big Brother al lui Orwell.
Cea de-a doua distopie care isi recastiga cititori este Povestirea cameristei, de Margaret Atwood. Romanul prezinta o lume in care femeile exista doar pentru a perpetua specia si a avea grija de gospodarie. Isi pierd drepturile, nu au voie sa scrie si sa citeasca, alte orientari sexuale sunt interzise. Numeroase femei s-au dus cu gandul la roman dupa declaratiile misogine ale lui Trump si sustinerea lui ferma pentru miscarea anti-avort. La Marsul Femeilor, pe pancarte se putea citi: „Povestirea cameristei nu era un manual de instructiuni“. Intr-un interviu din toamna lui 2016, Atwood deja spunea ca realitatea incepe sa semene cu cartile ei, facand referire inclusiv la legile anti-avort de pe vremea lui Ceausescu. De atunci pana azi, femeile in Polonia au protestat in masa pentru a-si apara dreptul la propriul corp, Trump a emis un ordin executiv in defavoarea organizatiilor anti-avort, iar Rusia a legalizat violenta in familie.
Exista un motiv pentru care ne plac distopiile. La finalul lor, rasuflam usurati, cu niste popcorn in mana. Lectura de acum este in alta cheie: acolo, in distopii, am inceput sa gasim semnele viitorului nostru. Il putem schimba, pana nu este prea tarziu.