Noul The Wall se numeste Another Brick in the Wall: The Opera, are premiera pe 11 martie la opera din Quebec si este o colaborare intre autorul operei rock, basistul Roger Waters, si Opera din Montréal. De ce Quebec? Pentru ca face parte dintr-o serie de manifestari menite a celebra cea de a 375-a aniversare a orasului.
S-ar zice ca Waters nu are altceva de facut decat sa profite in continuare de succesul discului sau, dar, de data aceasta, initiativa transformarii operei rock in opera nu i-a apartinut. Ideea a venit din partea compozitorului Julien Bilodeau si din partea fostului director executiv de la Opera din Montréal, Pierre Dufour.
„Le-am raspuns foarte politicos“, povesteste Waters, „ca, in experienta mea, cele mai multe colaborari dintre muzica rock in particular si o orchestra simfonica s-au dovedit dezastruoase si ca, in opinia mea, este o idee groaznica. Am primit o scrisoare fantastica de la Pierre Dufour si a aparat ideea cu atata elocventa incat am acceptat sa ma intalnesc cu ei“.
Dupa cateva ore in care cei doi i-au prezentat lui Waters decorurile si versiuni ale pieselor sale transformate in opera, Waters a fost convins.
El s-a alaturat proiectului ca libretist, in vreme ce muzica este scrisa de Bilodeau, dirijata de Alain Trudel. Rolul principal va fi interpretat de baritonul Étienne Dupuis.
„Ma bucur ca muzica mea a atins o coarda sensibila a publicului si cred ca e nemaipomenit ca Dominique si Julian au preluat stafeta si o duc acum in lumea operei clasice. E foarte flatant“, comenteaza Roger Waters.
Povestea care va fi prezentata pe scena este schimbata fata de versiunea originala, ajustata situatiei politice actuale, care, mai ales in vest, este dominata de imaginea extrem de controversata a presedintelui Donald Trump.
Waters nu este un fan al lui Trump, in care vede, clar, tendinte despotice. „Orice despot“, spune muzicianul, „isi construieste un monument pentru a se autoglorifica, fie ca e vorba despre Ceausescu, Saddam sau Trump, iar monumentele lor arata la fel. Ciudat, toti par a alege acelasi fel de monument pentru ei insisi dintr-un catalog pentru despoti si, invariabil, acesta este facut din marmura si placat cu aur. Uitati-va la Trump Tower de pe Fifth Avenue din New York. Este perfect. Este simbolul prefect a lucrului de care trebuie sa ne tinem cat mai departe“.
Iar The Wall, in era lui Trump, nu se va opri doar pe scena Operei, fiindca Roger Waters scoate noi si noi materiale din discul sau din 1979. El s-ar putea transforma, cat de curand, intr-o alta productie teatrala, sau un film sau un concert fara nici un fel de spectacol.
Originalul The Wall a aparut sub forma de dublu album in 1979 si a devenit unul dintre cele mai de succes discuri din toate timpurile, cu vanzari de 23 de milioane de unitati numai in Statele Unite. Debutul operei bazat pe acest album este foarte bine plasat la Montréal, scrie „The Guardian“, din moment ce originea albumului poate fi aflata la un concert din 1977 ce a avut loc pe stadionul olimpic din acest oras. A fost un concert in care Waters a scuipat in fata un fan care a incercat sa urce pe scena, un moment foarte socant atat pentru fan, cat si pentru muzician.
„A fost un moment care iti schimba viata“, spune Waters. „Reactia mea m-a facut sa inteleg cat de alienat am devenit. Dintr-o data, in minte mi s-a aprins un bec, iar showmanul din mine a venit imediat cu ideea: «Cum ar fi sa fac un spectacol rock in care sa construiesc un zid intre mine si spectatori, ca o expresie a alienarii ce m-a facut sa il scuip pe om?»“.
Restul a fost, evident, istorie.