Eginald Norbert Schlattner s-a nascut pe 13 septembrie 1933 in Arad. In 1957, inainte de a-si sustine examenul de stat, a fost arestat din motive politice. Este torturat fizic si psihic in cele 20 luni de ancheta, fiind batut in repetate rinduri si tinut infometat pentru a colabora cu anchetatorii. In final, cedeaza si accepta.
A fost martorul principal al acuzarii in „Procesul scriitorilor germani”, incheiat pe 15 septembrie 1959 la Brasov, care a avut ca rezultat condamnarea (la un total de 95 de ani de munca silnica si confiscarea averilor si anularea drepturilor civile) a grupului Andreas Birkner, Wolf von Aichelburg, Georg Scherg, Hans Bergel si Harald Siegmund, pentru „infractiunea de instigare impotriva ordinii sociale si agitatie”. Este condamnat in noiembrie 1959 pentru „tainuirea delictului de inalta tradare”, la doi ani inchisoare corectionala cu interdictie civila si confiscarea averii in intregime, pedeapsa care a fost compensata cu perioada de arest preventiv. Dupa iesirea din inchisoare, autoritatile comuniste ii ofera sansa de a pleca in Germania, dar refuza.
A lucrat, pe rind, ca muncitor zilier la Fabrica de Caramida din Fagaras, tehnician in constructii rurale, constructor de cai ferate, desenator tehnic, inginer hidrolog. Isi reia studiile de teologie, pe care le termina in 1978. De atunci si pina la pensionare, este preot luteran in satul Rosia.
De scris se apuca in 1990. Debuteaza in 1998 cu primul sau roman, „Der gekopfte Hahn/ Cocosul decapitat”, publicat la Editura Paul Zsolnay din Viena, dupa care Radu Gabrea turneaza un film, premiat la TIFF 2007. Al doilea roman al sau, „Rote Handschuhe/Manusile rosii” apare in 2000, iar „Das Klavier im Nebel/Pianul din ceata” (2005) completeaza trilogia.
Intilnirea din Carturesti, moderata de Radu Pavel Gheo, precede un turneu literar pe care Eginald Schlattner il va incepe in curind.