Din pacate, cind o voce de sus iti vorbeste de cazul „putin probabil” al unei depresurizari sau al unei aterizari fortate, cind pornesti de pe loc si atingi in citeva secunde sute de kilometri la ora, cind avionul joaca de pe o aripa pe alta, parind nehotarit daca s-o ia in sus sau in jos, cind masinaria pocneste din toate incheieturile, iar aripile avionului par sa semene cu cele ale pasarii colibri, cind stewardesa se prinde brusc cu miinile de cel mai apropiat scaun, afisind un zimbet fortat, cind privesti haul de zece kilometri de sub tine sau fulgerele jucause din nori, cind auzi pocnind flapsurile la aterizare si o pala nebunatica de vint iti schimba directia catre pista, in fine, cind ai vazut zeci de filme cu avioane explodind in aer si la sol, cazind ca toporul in apa, ciocnindu-se intre ele in imensitatea cerului sau de un cal care chipurile pastea pe pista, zdrobindu-se de un munte sau de World Trade Center – apare riscul sa-ti zboare statistica din cap.
Ma amuza teribil ca, alaturi de frica de urs, frica de avion ocupa un loc de frunte in discutiile din cercul prietenilor mei. De urs am mai scris. Acum observ ca pot identifica patru tipuri comportamentale generate de zborul cu avionul. Intii ar fi categoria Radu Jude: „Nici sa n-aud, mai bine merg pe jos doua mii de kilometri”. Cred ca doar un Oscar il mai poate convinge sa urce in avion. Apoi vine categoria Lucian Dan Teodorovici: „Daca e obligatie profesionala, o fac”. Teo pare genul panicatului temperat, care nu tradeaza disperarea decit printr-un zimbet melancolic atirnat de coltul gurii pe tot timpul zborului. O a treia categorie e reprezentata de mine. Mimez cu maiestrie nepasarea, trec iute de la entuziasm la teama, dar, daca am de ales, imi asum intotdeauna calatoria cu avionul. Si, in fine, am descoperit recent, cu prilejul deplasarii la Leipzig, categoria Dan Lungu. Am vazut la el o uimitoare durere la basca. Sta pe scaunul din avion mai relaxat decit intr-un hamac. Daca i-as fi aratat inspaimintat ca s-a rupt o aripa, cred ca s-ar fi uitat calm pe fereastra, ar fi cascat plictisit si mi-ar fi spus: „Stai linistit. Mai avem una!”.