Expozitia personala (prima din Romania) poate fi vizitata doar duminica, 5 aprilie, si contine o selectie a celor mai semnificative lucrari, in mare parte necunoscute publicului.
Ioan Dreptu (1944-2008) a studiat pictura monumentala (1963-1969) la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” (azi Universitatea Nationala de Arte din Bucuresti). A debutat in 1969 la expozitia nationala a tinerilor artisti din Cluj-Napoca, iar un an mai tarziu participa la o alta expozitie de grup la Galeria Kalinderu (pe atunci galeria academiei de arta). Intre 1970-1989, Ioan Dreptu a realizat pictura murala la bisericile din satele Robaia (Calimanesti) si Copalnic-Manastur (Maramures).
In anii ’80 a avut primele expozitii importante in strainatate: la Van-der-Heyt Museum din Wupperthal (1986) si la Galeria Nicolae, din Columbus, Ohio (1987). Dupa 1989 a expus la galeria Stuart-Levi din New York (1990), la galeria Virginia Linch din Rhode Island (1992) si la Champs-sur-Marne (Franta). In 1993 obtine o bursa de un an la Cite Internationale des Arts, Paris, unde deschide o expozitie personala in aprilie 1994. In septembrie 2001 este invitat sa expuna la Institutul Nicolae Iorga din Venetia.
(Re)cunoscut ca personaj prin excelenta non-conformist, Ioan Dreptu a impus, in spatiul cultural autohton, imaginea artistului reticent/si refractar la orice forma de constringere, fie ea ideologica sau doar oficiala. Cultivind un individualism exacerbat, a avut curajul de a-si asuma conditia dificila de „mare singuratic”, lucrind in izolarea atelierului sau, unde cultiva cu grija si rabdare un mestesug bine stapinit de „maestru de odinioara”. Conditia solitara si independenta i-a permis insa reflectia exigenta, adesea neinduratoare, plina de riscuri; caci nimic din ce se petrecea in jurul sau „nu-i ramanea strain”. Aceasta atentie este vizibila si se descifreaza in mitologia personala a tablourilor sale: obiectele si personajele incifreaza o lume intreaga, privita cu ochiul necrutator al artistului.
Valoarea artistica si cea documentara nu se pot desparti. Calitatea narativa rezulta din contextul usor supra-realist; cromatica este subtila. Ioan Dreptu a stiut sa exprime demnitate, disperare, rezistenta intr-un limbaj pictural de eleganta. (…) Arta lui Dreptu devine dramatica. Talentul pictorului si criticul realitatii sociale se contopesc intr-o imagine obsedanta. (Mihai Nadin)