De la Boogie la Nadia
Mi se pare remarcabil faptul ca un festival american dedica o sectiune speciala filmelor provenind din Europa Centrala si de Est si ca Marele premiu al acestei sectiuni este cel mai generos, raportat la celelalte sectiuni competitive din festival: 10.000 de dolari. Cel mai tare m-a impresionat insa dedicarea echipei si organizarea brici: n-a existat proiectie dintre cele la care am asistat care sa nu inceapa la fix, nici o secunda mai tirziu, si, de citeva ori, l-am surprins pe insusi directorul festivalului, Bill Guentzler, preluind apeluri la call center-ul unde publicul poate suna ca sa-si rezerve bilete. CIFF este un festival conceput special pentru public, iar editia din 2009 a inregistrat un record de box-office absolut, cu atit mai laudabil in vreme de Criza: 66.000 de spectatori, cu 27% mai mult fata de anul trecut.
Chiar daca n-a cistigat premiul sectiunii in care a candidat (titlu adjudecat de un film maghiar de debut, The Investigator), Boogie a rulat de doua ori cu casa inchisa. Inaintea ultimei proiectii, Alin Rosca, consul onorific al Romaniei in Ohio, a avut ideea de a organiza – si finanta! – o receptie in onoarea filmului romanesc. A fost singura petrecere de socializare cinefila de la CIFF, care i-a adunat laolalta pe toti regizorii, juratii (printre care m-am aflat si eu), invitatii speciali si membrii din conducerea staff-ului festivalului. Aici l-am cunoscut pe John Ewing, directorul Cinematecii din Cleveland, care a organizat acum citiva ani o retrospectiva a filmelor lui Mircea Daneliuc si un program de film romanesc in 2008. Si tot aici am avut discutii aprinse despre limbajul deocheat din Boogie cu romanii stabiliti in Cleveland.
Boogie nu a fost singura prezenta romaneasca in festival: ungurescul Bahrtalo! (partial filmat in Transilvania) a figurat si el in competitia europeana, iar Mar nero (film italian coprodus de Ada Solomon, cu Dorotheea Petre si Maia Morgenstern) a fost inclus intr-o sectiune dedicata „femeilor in cinema”. Ca fapt divers: in filmul croat No One’s Son apare si Nadia Comaneci, dar numai cu numele, impecabil pronuntat de o actrita croata, in rolul unei prostituate careia pestele ii sugereaza sa se dea drept romanca pentru a nu fi nevoie sa vorbeasca cu clientii. Coincidenta face sa aflu de la Alin ca veritabila Nadia Comaneci este, la rindul ei, consulul onorific al RomAniei in statul Oklahoma…
In acelasi timp, la New York…
Am lipsit de la concertul Sandei Weigl de la Sabarsky Bar, singura cafenea vieneza din New York, situata in spectaculosul cadru al complexului expozitional Neue Gallery. Am ratat, asadar, ocazia de a ma reintilni cu printesa Marina Sturdza si cu Eleanor Sebastian (publisher TimeOut), cu care, saptamina trecuta, avusesem deja privilegiul de a lua un prinz foarte delicios (si ma refer aici nu atit la felurile de mincare, cit mai ales la conversatie). Desi era un spectacol de cabaret, Sanda, partenera de suflet a ICRNY, a inserat in recitalul ei si doua piese romanesti. In paranteza fie spus, Muzeul Neue Gallery a facut valuri in 2006, cind a achizitionat un tablou semnat Klimt, „Portretul Adelei Bloch-Bauer”, la un pret-record (135 de milioane de dolari, zice-se) care l-a transformat in cea mai bine vinduta pictura din toate timpurile. (Intre timp, recordul a cazut.)
In week-end, am ratat si incursiunea, alaturi de Corina Suteu, care prospecteaza posibilitatea unui viitor parteneriat, la The Frick Collection, unul dintre marile „mici” muzee new yorkeze de arta. Muzeul e gazduit in fosta resedinta a magnatului Henry Clay Frick, contine nu mai putin de 16 galerii, iar majoritatea picturilor si sculpturilor (operele ale unor mari maestri europeni, de la Goya si Rembrandt la El Greco si Tizian) sint in continuare dispuse conform designului originat de Frick.
Nici de la curatorul Mihnea Mircan, care si-a incheiat rezidentiatul new-yorkez, sprijinit de ICRNY, si pe care l-am cunoscut gratie celor doua prezentari pe care le-a avut la Galeria Institutului, nu am apucat sa-mi iau ramas-bun – drept care nu am ajuns cu el si echipa ICRNY nici la Dia: Beacon, uriasa galerie de arta contemporana din afara New Yorkului, unde sint „cazate” permanent lucrari semnate, printre altii, de Andy Warhol, Louise Bourgeois si Richard Serra. Dar poate ca cel mai tare o invidiez pe Corina care, in aceeasi seara, a reusit sa vada, la MoMA, in cadrul programului New Directors / New Films, filmul chilianului Sebastian Silva, The Maid, premiat in ianuarie la Sundance. Printre spectatori s-a aflat si Richard Pena, directorul festivalului de film din New York, care a confirmat ca ni se va alatura in aceasta luna la prezentarea de la ICRNY a celor mai anticipate filme romanesti din 2009.
Mihai Chirilov