„Dintre toate formele artistice cu care ma confrunt, relatia mea cu cinematografia este una dintre cele mai solide si durabile, urmata fiind de artele vizuale”, sutine Ioana Mona Popovici. „Bucuria de a urmari ore in sir si nopti la rind filme a devenit o dependenta definitiva, care probabil ca ma va plasa, mai devreme sau mai tirziu, in postura de regizor de film – o dorinta cu care cochetez de citiva ani. Mergind involuntar pe urmele colectionarilor inveterati care cunosc replicile unui film intreg pe de rost, eu am inceput sa visez filmele pe care le vad. Uneori scenariile se mixeaza intre ele, facind ca «Stalker» si «The Shining», de exemplu, sa se suprapuna si interfereze. Asemenea iregularitati si discontinuitati sint un aspect dominant ale spectacolelor mele din ultimii ani. Selectia destinata Amprentei a fost foarte dilematica, dar filmele pe care le propun vizionarii sint citeva din colectia «raritatilor» descoperite recent”.
Cinefilii vor putea, asadar, sa urmareasca „Zelig” (1983), un mockumentar in regia lui Woody Allen, si doua pelicule semnate de Hal Hartley, „Trust” (1990) si „2 Short Movies”.
Ioana Mona Popovici traieste si lucreaza in Praga, iar majoritatea creatiilor care i-au adus consacrarea sint realizate in afara spatiului romanesc. A absolvit Liceul de Coregrafie „Floria Capsali”, iar in 1998 a absolvit Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica Bucuresti, sectia Coregrafie.
A lucrat ca dansatoare cu Karine Ponties, Sarah Bild, Frederique Lescure si Petr Tyc. Intre 2000 si 2004 a fost membra a companiei internationale Charles Linehan, unde a dansat in „Santa Pod”, „Speak, Memory”, „Number Stations” si „New Quartet”.
Piese proprii: „Walk in a Circle” (1996), „From Nowhere to Everywhere” (1997), „The Outlaws” (1999), „Buy a Soup Get One For Free” (2001), „Breath, Shadow, Nothing” (2002), „Requiem For a Dog” (2002), „The Chair” (2003), „Remote Edens” (2005), „Portrait” (2006), „Carmen Miranda is dead” (2007), in colaborare cu coregrafii Fracisca Sazie, Luis Guerra si Rafael Alvarez, in cadrul proiectului „Colaboratorio” in Brazilia, „Work in Regress” (2007), „Luna Plina” (2008).
Pentru trei dintre spectacolele sale a fost nominalizata „Tinar coregraf de urmarit” de catre revista germana BalletTanz. In 2007 a primit premiul Sazka – „Discovery in Dance” pentru spectacolul „Portrait”. In 2006 a colaborat cu International Theatre Studio „Farm in The Cave”, Cehia. Ultimele sale spectacole, „Requiem For a Dog”, „Portrait” si „Work in Regress”, au fost prezentate pe scene si in festivale importante din Europa si USA. Recent a luat parte la o serie de rezidente coregrafice in Brazilia, Portugalia si Coreea de Sud.