Ciprian Homorodean, videostill from „I am Luke Skywalker” (short version) , video, color, 9’00’’, 2006. Courtesy of the artist. |
Proiectia va fi urmata de discutii cu Andrei Craciun, curator si teoretician ce studiaza arhitectura la Universitatea de Arhitectura si Urbanism „Ion Mincu” din Bucuresti. Craciun este interesat de relationarea dintre arhitectura, politica si sfera sociala si arii legate de activism, gender si arhitectura participativa. In prezent pregateste noi proiecte curatoriale: „Utopia of Exotic” si „Destroying Public Harmony”. Din 2008 este coordonator al PAVILION UNICREDIT – centrul pentru arta si cultura contemporana si a fost numit assistant curator pentru BUCHAREST BIENNALE 2010. Traieste si lucreaza in Bucuresti.
„100 de minute romanesti” va rula si pe 8 decembrie la Cluj, Universitatea de Arta, Casa Matei Corvin.
Romania, complexul romanilor europeni si mindria europenilor romani, continua sa se plaseze in Est, incapabila de a se sustrage ierarhiei Est-Vest, blestem al Balcanilor – inventie lingvistica adoptata prea usor. Modul de raportare la reperele locale, nationale, europene, mondiale, denota modul in care ne raportam la propria nationalitate, excitati de un nationalism inconstient, plat si auto-distructiv, sau timorati de propria istorie si dornici de a o renega, paralizati de impotenta de a actiona.
Romanii asuma statutul de victima conjucturala a ideologiilor, retraind traumele comunismului docili si blazati sub umbrela capitalismului. Se pare ca democratia a costat prea mult, pentru a ne permite luxul de a ne infrupta din ea, in schimb ne permitem libertatea de a nu ne implica, libertatea de a nu contribui, libertatea de a nu alege. Infiintam partide si desfintam societatea civila. Ne deposedam de responsabilitate si invocam dreptul la suferinta.
Auto-critica, auto-ironia sint instrumente ale artistului roman, rezultatul fiind auto-critica si auto-ironia societatii. Artistul subliniaza, atrage atentia, face loc intrebarilor. Devenim imigranti. Imigrantii lor, ai acelora care am vrut sa fim. Romanul pare a vrea sa fie „el insusi”, un fel de transpunere artificiala in ceva ce nu intelegem. Imigrantul este cel ce sufera. Plecam peste tot si totul pare ca ne fuge de sub picioare. Traim suspendati intr-o temporalitate absurda, dar pe un tarim sigur.
Artistul roman contemporan pare a fi cuprins de melancolie si fatalismul de a incerca sa justifice trecutul prin analiza re-gindirii acestuia, incercand sa-i chestioneze autenticitatea, autoritatea, valabilitatea. Indiferent daca acesti artisti sint deopotriva actori in filme celebre, imigranti in lupta cu „altul”, participanti pe ascuns la destramarea unui status-quo, indiferent ca parodiaza realul sau se implica in emotia prezentului, toti acestia isi doresc contributia la noua istorie.
(Extras din publicatia 100 MINUTE ROMANESTI)