Sa luam, de exemplu, incalcitele relatii politice, de afaceri si de prietenie ale actualului presedinte PSD, Liviu Dragnea, care se intind din Teleorman pana in Brazilia, relatii dezvaluite de jurnalistii de la RISE Project. Lasam deocamdata deoparte faptul ca investigatia lor a trecut ignorata de televiziunile importante de la noi, fiindca nu-i prima data cand puternicii zilei sunt tratati cu manusi. Cenzura (sau autocenzura) interesata e o realitate nici macar locala: de ce sa musti mana care ti-ar putea arunca o bucata de paine? Sau piciorul care ti-ar putea trage un sut? Sa ne gandim mai degraba la o solutie de evitare, una absolut inovatoare: sa telenovelizam presa. La propriu. In loc de o lunga si documentata ancheta jurnalistica, incarcata de informatii, nume si evenimente care buimacesc cititorul, n-ar fi mai potrivita o ecranizare – eventual in mai multe episoade – a intregii povesti?
Si, daca tot e implicata Brazilia, solutia telenovelei parca vine de la sine. Parca il si vad pe don Liviu, mosierul Teleormanului, in conacul sau cu etaj, primindu-si prietenii si partenerii de afaceri intr-un decor national, cu scoarte romanesti pe pereti si stacane de vin rosu pe masa. Don Liviu si prietenii sai pun la cale tara. Vin sotii. Vin amante. Vin oameni imbracati la costum, rude, subalterni, fini si fine. Don Liviu ii ajuta, le da slujbe, deschide firme, da ordine, incheie contracte cu statul. Un prieten apropiat e sinucis in toaleta unui avion. Jale mare, doliu, reorganizare. Apare si fiul adoptiv, cu un zambet viclean pe buze, si stim imediat ca Victor e un tradator. Sa nu te increzi in el, don Liviu! Dar stapanul nostru e priceput, stie sa dejoace orice manevre ticaloase. Le are si el pe ale lui.
DonLiviu se relaxeaza in Brazilia cu prietenii, iar la un moment dat varsa o lacrima pentru prietenul sinucis. Se intoarce in tara proaspat bronzat si cu lacrima uscata. Coordoneaza afacerile mosiei Teleorman, apoi merge la palat, la Capitala, si da ordine. Seful guvernului il asculta supus, o secretara il priveste cu admiratie netarmurita si cumva pofticioasa. Don Liviu o apuca tandru de barbie si ii spune ca are un viitor mare. Fata roseste, iar in scena urmatoare iese dintr-un apartament. Apoi iese si el, urca in limuzina si se intoarce la conac.
La conac apar niste vanatori care au cumparat, au vandut sau au preluat o padure mare de pe mosia Teleorman. Ii pupa mana si vorbesc despre niste afaceri cu fiul lui don Liviu – cel adevarat, nu tradatorul politic. Don Liviu le promite ca le rezolva ceva in Capitala, nu se stie ce anume – suspans pana in episodul urmator. Mai apar doua femei frumoase, care se cearta, nu e clar de ce, dar fara cearta lor telenovela parca n-ar fi telenovela, de ce ai urmari-o? Una dintre ele este deputat in parlamentul tarii si ii zambeste deputateste lui don Liviu. Zambeste si el pe sub mustata, cu acel zambet caracteristic, care apare episod de episod pe genericul de inceput. Apoi se face liniste si suna telefonul: brusc, insistent, rau prevestitor. Cineva ridica receptorul: „E pentru dumneavoastra“. Don Liviu vorbeste la telefon, se adumbreste, loveste cu pumnul in masuta. Au indraznit. L-au trimis in judecata. Pe el ! Scoate un celular din buzunarul sacoului. Schimbam legea. Schimbam tot. Avem in fata un viitor presedinte de tara, de hacienda nationala, dar inca nu o stim. O s-o aflam mai incolo.
Din cand in cand prin fundal trec grupuri mai mici sau mai mari de palmasi, imbracati prost si cu figuri umil-zambitoare. Suntem noi, poporul. Sa traiasca don Liviu, ca nu ne lasa el sa murim de foame! Pana in episodul urmator.