Fiindca pur si simplu nu ai alternativa si preferi sa eviti un rau facand un rau mai mic. O fi un fel de management al pacatelor. Milu avea de ales intre a-si lasa copiii sa sufere de frig si a comite o faradelege. Ca asa o iarna nu mai fusese de multa vreme, nici macar batranii din sat nu isi aduceau aminte sa mai fi trait asemenea geruri. Mai baiguia cate unul ca parca cea din cinzecisipatru a fost mai nasparlie. Dar macar pe vremea aia erau lemne berechet.
Fiind un prost parior, Milu a mizat pe o iarna blanda si si-a baut lemnele la doua zile dupa ce si le-a procurat. Acum pierdea prin KO in repriza a doua, daca nu inventa ceva. Bani de alte vreascuri nu avea, asa ca a luat drastica decizie de a deveni infractor si a sparge bancomatul de langa primarie. Cat de greu putea fi? Topor avea, agilitate asa si asa, dar seful de post, la 132 de kile, nu era in stare sa prinda nici macar un melc cu cagula.
Si-a facut un soi de plan, pe un dos de calendar, cu pixul. Avea sa atace spre seara, dupa ce lumea se incuie in case si aprinde lampile. Fiindca da, e vorba de acelasi sat lipsit de electricitate despre care am scris si in articolul precedent, ala cu semaforul. Cum sa functioneze un bancomat in aceste conditii? Simplu. Matusa mea lucreaza in el. A fost singurul candidat care putea imita, cu gura, sunetul banilor atunci cand sunt numarati mecanizat. Fliu fliu fliu fliu suta, fliu fliu fliu doua sute!
Nu aveai nevoie de card. Totul se baza pe recunoastere faciala. Te apropiai de bancomatul din lemn si te uitai prin crapatura, sa te vada matusa mea, care iti adresa doua trei intrebari de autentificare. Era un fel de veceu de la tara, vesnic ocupat, care vorbea cu tine si, la final, iti dadea niste bani prin crapatura. Asta doar daca figurai cu bani pe caietul cela. Nu era cazul la Milu, care fusese de mult radiat. El se uita acum la ceas, fiindca studiase tiparul programului bancar si stia ca pe la 17.30 femeia iesea si mergea sa faca pipi in niste tufe. Ironic, nu? Asa a facut si azi. Fara sa mai stea pe ganduri, omul nostru a actionat. A naibii constructie, din primele doua topoare nu a cedat. Arata acum ca bancomatul din Pisa. Bun lemn, gandi infractorul nostru. Fag, garantat. A continuat sa loveasca pana cand edificiul financiar bancar s-a transformat intr-un morman de vreascuri numai bune de incins soba.
Apoi a fugit cu ele in spinare, bucuros ca va putea incalzi cocioaba cu copii. Bani nu a luat, ca ard greu si fac mult fum.