În vara anului trecut, a murit Wes Craven, creatorul celebrelor serii Coșmar pe Elm Street și Scream. Anul acesta s-au dus George A. Romero și Tobe Hooper. Unul câte unul, maeștrii genului horror trec în neființă.
Seria neagră a debutat anul acesta cu dispariția lui George A. Romero, „părintele morților vii“ și punctul de origine al inepuizabilei manii a filmelor cu zombi.
Romero, la fel ca alți autori, nu a reușit să scape niciodată cu adevărat din umbra marelui său succes: Noaptea morților vii, un horror complet atipic pentru epoca în care a fost realizat, în 1968, și care a devenit o operă majoră a cinematografiei în general.
Night of the Living Dead a fost o producție independentă a unui mic studio înjghebat de Romero alături de câțiva prieteni și, așa cum se întâmplă deseori, realizată cu un buget foarte mic, de numai 114.000 de dolari. Rezultatul însă a fost peste așteptări. Filmul lui Romero nu numai că a avut un considerabil succes de box-office, dar a revoluționat filmele cu zombi și a avut o influență covârșitoare asupra a tot ceea ce a urmat, prefigurând, în horror, atât subgenul „splatter“, cât, mai ales, adevărata epidemie de filme cu zombi care nu pare a avea un sfârșit.
Creând cel mai persistent monstru al horrorului modern – mortul-viu, cadavrul reanimat consumator de carne omenească –, Romero a inventat un horror cu profundă rezonanță socială.
Este motivul pentru care regizorul a văzut totdeauna filmele cu morți-vii ca un prilej de satiră socială și politică și a deplâns producțiile actuale care au renunțat la aceste aspect, concentrându-se numai pe aspectele oribile și explicit sângeroase ale poveștii.
Impactul lui Night of the Living Dead a fost atât de puternic încât, în ciuda încercărilor, George A. Romero nu a reușit să scape niciodată complet din ghearele morților vii. Chiar înainte de moartea sa, regizorul lucra la un alt film din seria începută în 1968, Road of the Dead, care ar fi trebuit să fie „un fel de Fast and Furious cu zombi“.
Tobe Hooper a fost și în mai mare măsură omul unui singur film – un film care a influențat covârșitor genul horror: The Texas Chain Saw Massacre, în 1974.
Născut în Texas, Hooper a debutat cu o poveste cu fantome în 1969, Eggshells, după care a urmat terifiantul The Texas Chain Saw Massacre, cu familia de canibali conduși de patriarhul Leatherface, unul dintre cei mai celebri monștri ai genului. Filmul a generat mai multe continuări și reluări, în care Hooper a fost mai mult sau mai puțin implicat, toate departe de calitatea originalului.
În afară de această serie, spre deosebire de un Wes Craven, filmografia lui Hooper a fost mult mai restrânsă. S-a mai remarcat ca regizor al succesului Poltergeist, în 1982, film realizat în colaborare (neoficială) cu producătorul Steven Spielberg. A mai regizat, cu mai puțin succes, filmele horror SF Lifeforce și Invaders from Mars, adaptarea TV a romanului Salem’s Lot de Stephen King, dar și episoade din serialele Tales from the Crypt sau Freddy’s Nightmares.
Realizat cu un buget anemic de numai 300.000 de dolari (și sfârșind prin a avea încasări de 30 de milioane), The Texas Chain Saw Massacre rămâne capodopera lui Hooper.
Inspirat de crimele reale ale ucigașului în serie Ed Gein (model și pentru psihopații din Psycho și Tăcerea mieilor), Texas Chainsaw Massacre a fost unul dintre filmele care au șocat publicul american la începutul anilor ’70, „o încarnare extatică a unei societăți în plină descompunere care și-a văzut tinerii pierduți în junglele Vietnamului de nord“, după cum apreciază „Liberation“, într-un amplu material dedicat regizorului american.
Atmosfera complet bolnavă și violentă a filmului a avut un efect total atât asupra industriei cinematografice și a genului horror, cât și asupra altor regizori (Spielberg, Craven, de exemplu; chiar și Kubrick avea o copie a filmului). A impus ideea filmului „horror de autor“ și a prefigurat popularitatea genului slasher, fiind considerat și astăzi „cel mai mare și mai influent, dar și cel mai controversat“ film horror realizat vreodată.