The Killing of a Sacred Deer, de Yorgos Lanthimos, premiat ex-aequo pentru scenariu la Cannes în 2017, începe cu imaginea unei inimi care bate în afara corpului. E un horror psihologic foarte precis, despre un caz de răzbunare care nu duce decât într-o singură direcție.
Referințele mitologice (la Ifigenia) dau un aer de tragedie implacabilă, precum și un sens moral poveștii despre chirurgul cardiolog (Colin Farrell) a cărui viață de familie normată & chivernisită alături de soția oftalmolog (Nicole Kidman) și de cei doi copii e dată peste cap de apariția unui adolescent (excelent Barry Keoghan) al cărui tată a murit operat de chirurg. Estetica elegantă a filmului devine tot mai angoasantă pe măsură ce doza de malefic injectată de adolescent pătrunde tot mai adânc în celulele familiei, iar de la un punct încolo grotescul devine și el tot mai pregnant.
Slava e un film bulgăresc foarte bun ce descrie scindarea și dezumanizarea societății bulgare prin intermediul unei povești mai mult tragice decât comice despre un acar cinstit (Stefan Denoliubov) care anunță Poliția după ce găsește o mare sumă de bani. Departamentul de PR al Ministerului Transportului, în frunte cu șefa acestuia (Marghita Goșeva într-unul din cele mai odioase personaje feminine recente) face din modestul acar un erou mediatic pentru a mușamaliza corupția din transporturi. Dar când PR-ista insensibilă îi pierde acarului ceasul Slava moștenit de la tatăl lui, eroul nu renunță la un obiect important afectiv. Regizorii Kristina Grozeva și Petăr Vălcianov îți dau fiori pe șira spinării prin ușurința cu care arată cât de puțină omenie mai există azi. Pe fundalul sărăciei și corupției (parcă sună cunoscut), relația dintre cinstitul acar, căruia nu-i pasă decât de iepurii lui, și tânăra PR-istă, care îi manipulează pe toți (inclusiv propriul soț) pentru a răspunde unei meserii în care nu știm dacă crede, nu se poate rezolva amiabil. Happy-endul ar trăda un optimism pe care regizorii nu-l au. Cât despre personajele pozitive… mai bine vedeți filmul.
Darkest Hour: Ziua decisivă poate fi văzut ca un răspuns la filmul Dunkirk, pentru că o parte importantă din povestea despre Winston Churchill se referă la Operațiunea Dynamo, prin care a salvat mare parte din armata britanică înghesuită de nemți la Dunkerque. (Churchill nu apăruse decât cu numele în filmul lui Christopher Nolan.) Nu doar Gary Oldman, ci oricine ar fi jucat cu o mască prostetică atât de dificilă ar fi fost nominalizat la premiile sezonului. Nu mi se pare că Oldman face un rol memorabil sau mai bun decât în Tinker Tailor Soldier Spy/ Un spion care știa prea multe. Nici filmul nu e memorabil, ci o lecție de istorie trasă după rețetă și inevitabil encomiastică. Aproape la fiecare pas ești tras de mânecă: „Pss! Vezi ce bine le zice?“. Dar măcar poți afla de unde vine numele trupei Blood, Sweat and Tears.
120 bătăi pe minut/ 120 battements par minute, de Robin Campillo (Grand Prix și Premiul FIPRESCI la Cannes) mi se pare filmul cel mai supraevaluat al anului trecut. Pe lângă componenta activistă – lupta asociației Act Up Paris, care la începutul anilor ’90 a militat pentru drepturile bolnavilor de SIDA, plus pledoaria pentru toleranță sexuală, care nu evită melodrama cea mai intensă –, filmul folosește vizibil o rețetă a cinemaului francez recent, și anume aerul de film documentar. Dacă Entre les murs/ În clasă (de Laurent Cantet, unde Campillo a fost scenarist) era magistral în această privință, 120… bate mai mult spre Polisse (de Maïwenn), cu scene filmate cu mai multe camere, mulți actori, dar un aer atât de teatral de parcă ai asista la repetiția generală a unei piese de amatori. Filmul mi se pare mai important pentru acuratețea lui, Campillo intrând în Act Up Paris în 1992, deci pentru ancorarea lui în real.
Banditul Whisky e un heist movie maghiar de epocă (anii ’90), al cărui erou (real), Attila Ambrus, s-a născut la Miercurea Ciuc. Cineastul american de origine maghiară Nimród Antal (care și el are rude la Miercurea Ciuc) a fost sedus de legenda acestui erou contemporan, care până să fie prins a prădat 27 de bănci și oficii poștale, fiind comparat cu Robin Hood (deși nu dădea la săraci). Atent la detalii de epocă, filmul are câteva animate scene de acțiune, dar ritmul lent al poveștii te poate pierde pe la jumătate – deși Bence Szalay, cu figura lui de hocheist cumsecade, îi dă eroului circumstanțe atenuante.
Uciderea cerbului sacru/ The Killing of a Sacred Deer – de Yorgos Lanthimos, cu Colin Farrell, Nicole Kidman, Barry Keoghan
Gloria/ Slava – de Kristina Grozeva, Petăr Valcianov, cu Stefan Denoliubov, Marghita Goșeva
Darkest Hour: Ziua decisivă – de Joe Wright, cu Gary Oldman, Kristin Scott Thomas, Lily James
120 bătăi pe minut/ 120 battements par minute – de Robin Campillo, cu Nahuel Pérez Biscayart, Arnaud Valois, Adèle Haenel
Banditul Whisky/ A viszkis – de Nimród Antal, cu Bence Szalay, Zoltán Schneider, Piroska Móga