Îi știți pe marii artiști care în copilărie habar nu aveau că vor ajunge mari artiști?
Sau pe marii medici care, pe băncile școlii primare, se vedeau prelucrători prin așchiere? Apoi a venit destinul peste ei și nu s-au putut opune propriei genialități.
În ziua în care am dat șase lei cu camătă, am știut că viața mă pregătise pentru o carieră de interlop. A fost momentul în care parcă m-am eliberat de toată greutatea trupească, am împins pieptul înainte și am început să privesc muritorii de pe soclul meu de Don. Don Bobione, așa mi-a spus cel care urma să-mi returneze șapte lei cincizeci după două săptămâni. Doar că datornicul meu mă donbobionea în niște construcții gramaticale total păguboase.
Mai așteaptă-mă o săptămână, Don Bobione, să vină alocația copilului. Și uite cum s-a făcut jumătate de an de neperformanță în cămătărie. Era clar că trebuie să-i tai degetul. Oricât de neplăcut mi se părea, trebuia să mă impun, doar că, neavând experiență suficientă, nu știam de unde anume trebuie tăiat.
M-am dus în audiență la Don Nelone Cartoforul, primul mare interlop din orașul meu natal. Nu i se spunea așa pentru că ar fi jucat poker, ci fiindcă, pe vremuri, dădea cartofi cu camătă. Dar era un dur, îți dădea cinșpe barabule și îi returnai șapteșpe, dar la culoare! Altfel rămâneai fără deștu’ ăla de faci speologie nazală și trebuia să rogi prietenii să te scarpine, asta dacă ei nu luaseră deja cartofi de la Don Nelone. Am sărutat cu respect mâna veteranului și i-am expus problema. Mi-a explicat că e simplu: pentru zece lei îi tai degetul de la jumate, pentru douăzeci i-l tai de la cot, iar pentru treizeci, de la gât. Bun, dar pentru șase lei?
Pentru șase lei, Don Bobione, poți să-i tai unghia. Aha. Păi, ’tu-ți parastasul mă-tii de datornic, vezi tu imediat! Am luat unghiera și pila și am trecut prin ușa omului ca un tanc rusesc. Mâna pe masa, acum! Ți-e frică, foarte bine! Clic, clic, clic! Ca să te înveți minte! Stai, că a rămas un colț! Terifiat, debitorul meu își privea unghia perfect tăiată și o compara cu celelalte patru gheare strâmbe și pline de glod.
Șase ori patru, douășpatru. Îți mai dau douășpatru de lei, dar mă lași să-ți fac și restul de degete. Na, acum du-te în oraș și arată-le tuturor ce poți păți dacă te pui cu mine. Asta este treaba cu vocația, te găsește și în gaură de șarpe.
Cariera mea de cămătar nu avea să dureze. În schimb, salonul de manichiură e cel mai căutat din tot județul Botoșani. Don Bobione – rafinament, eleganță și extensii cu gel.