Amatorii de artă par să o creadă după ce, în octombrie, un portret realizat de o formă de inteligență artificială (IA) s-a vândut la licitație, la Casa Christie’s, pentru 432.000 de dolari.
Pictura, intitulată Portretul lui Edmond Belamy, a fost creată de un colectiv de trei artiști programatori parizieni ce se intitulează Obvious. Ei au folosit un algoritm special „antrenat“ prin analizarea a 15.000 de portrete din ultimii 600 de ani. Generând o întreagă suită de portrete, algoritmul le-a confruntat pe acestea cu tablourile din baza de date până când, în logica mașinii, nu a mai putut face diferența între ele.
Rezultatul a fost vândut la casa de licitații Christie’s, prima lucrare a unei IA scoasă la licitație. A fost un moment care a atras atenția mass-media, la sfârșitul lui octombrie.
Grupul Obvious, care a folosit algoritmi creați de alții, nu este singurul care activează în domeniul „artei“ IA. Specialiștii de la Rutgers University din New Jersey fac experimente încă din 2012, iar anul trecut au anunțat că au folosit inteligențe artificale pentru a produce „noi stiluri de artă“; Robbie Barrat, un student american, a produs și el „nuduri generate de IA“, în martie.
Este însă aceasta artă cu adevărat? Cine este cu adevărat artistul? Au devenit mașinile creative? „Întrebări valide, dar premature“, este de părere BBC News. „Tehnologia nu este nici pe departe atât de avansată pe cât sugerează Obvious.“
BBC atrage atenția că, dincolo de titlurile spectaculoase din presă, atunci când afli amănuntele din spatele creării acestui tablou lucrurile par mult mai normale. Iar dincolo de imaginea pe care filmele SF au creat-o IA-urilor, în momentul de față inteligența artificială este doar o unealtă capabilă să producă „lucruri interesante și neașteptate, iar zeci de artiști folosesc aceleași tehnici ca Obvious, dar cu mai multă imaginație“.
În comunitatea artistică IA, scrie BBC, pare că artiștii care folosesc mașinile pentru a genera imagini îi domină pe cei care care creează text și sunet. Realitatea este că, atunci când un IA încearcă să imite ceea ce este pregătit să imite, face greșeli. Greșeli față de care artele plastice sunt mai tolerante. „Fiindcă ochii sunt mai iertători decât urechile“, spune Mario Klingemann, unul dintre pionierii folosirii IA în artă.
Tot Klingmann pare a fi unul dintre artiștii care nu cred că IA poate avea valențe creative: „Mașina nu are intenția de a crea ceva. Atunci când aprinzi un foc el poate produce flăcări cu forme interesante, dar în realitate focul nu este creator – de fapt tu ești cel care își închipuie că vede forme și modele. Inteligența artificială nu este decât un foc de tabără prea ridicat în slăvi“.