Ochii mari, acusi apare luna! „Un lup cocosat nu lauda niciodata pe nimeni; el nu se uita in vitrine, nu se da pe gheata si nu bate copiii, nu se duce la circ si e vesel, daca are de ce sa fie, si niciodata nu-si tine banii ascunsi sub perna (ci intr-un burdusel de miel plingaret).” Ce-i acela burdusel? Taci si-asculta! „Un lup cocosat nu-si face dusmani (fiindca nu mai are pe cine-si face dusman), cinta la pian si la vioara. Cind e zi de sarbatoare isi ia copiii si-i duce la cinematograf sa vada filme cu lupi cocosati. Cind este nervos suride cu toti dintii, pina ii trece supararea; nicicind el nu va da nici doua parale pe masinile electrice de tocat carne.”
Somnul nu vine niciodata cind il chemi. Daca te uiti suficient de mult si suficient de fix la corniza, va parea un tren alunecind egal peste perdele, inspre dreapta sau stinga, incotro e visul. 1,2,3 pasi intr-un sotron. Ciobul de creta a nimerit pe-alaturi. O luam de la inceput. In locul Boa-babului care in loc de boa-boabe face capsuni e acum Tara golemiafagilor, iar peste ea pluteste Umbra care calca peste doua dealuri deodata. Farfurideii LA si LO traiesc pe planeta FAR, in orasul Farniente, unde soarele nu e altceva decit o omleta uriasa, aruncata pe cer dintr-o tigaie de cinci metri diametru.
Buna ziua-noapte
Imi spui o poveste? „Traia cindva demult un mielopard care se chema Gabrielopardul. El era poet popular si, cum acest lucru nu-i era de ajuns, mai era si filosof si critic al ratiunii celorlalti mieloparzi. Se adapase din cunostintele magiei, ale miscarii astrilor, ale cresterii cozilor de comete si ale descresterii furtunilor ceresti. Uneori, cind visa urit, se trezea si nascocea cifrele arabe, cifrele romane si cafeaua cu lapte. Avea o sotie, mielopardesa Miriam, care impletea ciorapi, unul pe fata, unul pe dos si cultiva cactusi. Mielopardul Grabrielopardul si mielopardesa Miriam aveau doi copii, o fetita si un baiat. Cite o frumoasa umbra le crestea pe nas si copiii se jucau din zori si pina in noapte de-a hotii si vardistii si de-a Faust si Margareta. Mielopardul Gabrielopardul scrisese cartea de poeme lirice, tragice si mieloparde: Buna ziua-noapte Mieloparzi! pentru care a primit premiul criticii mieloparde.”
Sotronul e sub zapada. Nu ne-am pus nici de data asta manusile, daca ni se face frig suflam in pumni si gata. Tac pina si vrabiile, iar luna a uitat sa rasara. 1, 2, 3. Am sa pocnesc din degete si toti mieloparzii si toti lupii cocosati vor incepe sa zburde in jurul Boa-babului, pina se vor satura de capsuni si vor incapea, ghiftuiti, intr-o poveste.
„Prima morala: Uneori poti vorbi chiar cu zidurile, daca le intelegi.
A doua morala: Ce cauti, aceea gasesti.
A treia morala: Dupa ce gasesti ceea ce cauti, trebuie sa meditezi; abia mai tirziu sa incepi sa cauti din nou.”
Catelul Pamintului s-a facut covrig la picioarele patului.
Dumitru M. Ion,
Meteoritul care a uitat sa cada. Povestiri,
Editura Ion Creanga, Bucuresti, 1977.
Coperta de Dumitru Verdes