În 1994, sinuciderea muzicianului punea capăt carierei formației Nirvana.
S-ar putea spune că 5 aprilie a fost ziua în care muzica grunge a murit. Curent muzical și subcultură apărute pe la mijlocul anilor ’80 pe coasta de nord-vest a Americii, grunge-ul a devenit brusc o senzație la începutul anilor ’90, odată cu succesul imens al discurilor Nevermind al trupei Nirvana, Ten al celor de la Pearl Jam, Badmotorfinger al celor de la Soundgarden și Dirt al trupei Alice in Chains. Apoi, după ce a zguduit și a marcat cultura populară, cultura grunge a intrat în declin. Prima zi când a început să moară a fost pe 5 aprilie 1994, când Kurt Cobain, liderul trupei Nirvana, considerat de revista „Time“ drept „un John Lennon“ al acestei mișcări, s-a sinucis, în culmea succesului. Un alt 5 aprilie, o altă moarte: în 2002, Layne Staley, vocalistul trupei Alice in Chains, era doborât de un amestec fatal de heroină și cocaină.
Anul acesta s-a împlinit un sfert de secol de la sinuciderea neașteptată a lui Kurt Cobain care a intrat, în 1994, în fatalul „Club 27“, acea stranie listă de artiști populari care au decedat, din diverse motive, la 27 de ani, listă din care nu lipsesc Jimi Hendrix, Janis Joplin sau Jim Morrison și, mai nou, Amy Winehouse.
De-a lungul anilor, s-a scris extrem de mult despre Cobain și despre moartea lui. Anul acesta însă este rândul de a povesti despre Cobain al unei persoane care l-a cunoscut îndeaproape; Danny Goldberg, fost manager al formației Nirvana, a publicat Serving the Servant, o carte despre Kurt Cobain și despre Nirvana, și a vorbit mult, în public, despre ceea ce se știe și, mai ales, nu se știe despre muzician.
„Imaginea lui Kurt a fost umbrită de moartea lui“, spune Goldberg, care susține că abia în ultimii doi ani a reușit să treacă peste tragedia dispariției artistului care i-a devenit bun prieten în perioada în care au lucrat împreună. „Amintirile mele despre ele sunt mai mult despre creativitatea lui, despre cât de bun era, despre umorul lui. Cred că fanilor le pasă cel mai mult de muzică. Le pasă mai mult de compasiunea, geniul și toate celelalte calități misterioase ale muzicii lui, de lucrurile pe care Kurt le-a făcut cât timp a fost în viață.“
Goldberg a devenit managerul trupei dinainte ca Nirvana să dea lovitura cu primul lor hit, Smells Like Teen Spirit. Odată acesta lansat la radio, urmat la doar câteva săptămâni de albumul Nevermind, cultura grunge a explodat pur și simplu în lumina reflectoarelor. Cartea fostului manager lasă impresia că toată această faimă nu a venit ca o surpriză pentru Cobain, numai că a venit mult prea repede.
„Odată ce Smells Like Teen Spirit a fost difuzat la radio, totul a pornit cu viteza unei rachete. A fost o experiență puternică, una foarte bună pentru toată lumea, însă Kurt, fiind vocalistul trupei și principalul compozitor, a primit în plin și a suportat cel mai mult intensitatea acestei experiențe“, explică Goldberg. „Această bruscă vizibilitate, acest succes peste noapte poate dezorienta pe oricine. Iar faptul că primești brusc ceea ce ți-ai dorit din tot sufletul ani la rând nu are darul să îți rezolve cele mai intime probleme.“ Succesul însă nu l-a schimbat pe Kurt, a rămas același om. „Dar nu e un secret că, numai după câteva luni, heroina își făcea apariția în viața lui…“
Despre Cobain, Goldberg își amintește că „putea fi uneori foarte deprimat și, în clipa următoare, foarte vesel. A fost o persoană complexă și greu de înțeles. Nu știai niciodată pe care dintre acești Kurt ai să-i întâlnești. Exista o parte din el pe care nimeni nu o putea vedea, nici măcar eu“, spune Goldberg. „Kurt a fost o combinație de tenebre, idealism, umor, compasiune, cinism. Întregul pe care l-au format toate acestea s-a conectat însă atât de intim cu fanii, tineri care au simțit că nu sunt singurii nebuni, rupți de restul lumii, au simțit că, într-un fel anume, există niște muzicieni foarte populari care îi înțeleg foarte bine. Acesta a fost talentul lui Kurt Cobain.“
De asemenea, la fel ca mulți alți muzicieni celebri, Kurt Cobain era dependent de heroină, un lucru pe care îl detesta, după cum spune fostul manager. „Pur și simplu Kurt nu voia să fie parte a acestui stereotip, al vedetei dependente de drog, dar până la urmă n-a reușit să scape de el“, spune Goldberg, care nu crede că fostul lui prieten ar fi putut fi salvat: „Cred că mulți l-au iubit, dar nimeni nu va ști dacă ar fi putut sau nu să îl salveze“.