Mă îndoiesc că veți găsi studii despre noțiunea din titlu, dar altfel nu am știut să numesc starea de spirit a protagonistului de azi.
Pentru a respecta prevederile legii ăleia cu datele personale, îmi arog dreptul de a-l reboteza și a-l numi Nesimțilă. Nesimțilă a fost dintotdeauna îndrăgostit de napolitanele glazurate, dar într-un mod selectiv, adică adora să le ronțăie, dar nu suporta ca ambalajul să ocupe loc în mașină, motiv pentru care îl arunca pe geam oriunde se nimerea. Na, s-a nimerit și pe cămașa unui polițist local, pe care ghinionul l-a binecuvântat cu o pată ciocolatie în dreptul locului rezervat decorațiilor. Pfoai, dom’le, cât balamuc! Trafic oprit, proces-verbal, amendă usturătoare, în ciuda faptului că, optimist fiind, omul nostru credea că nu va fi fost observat autorul.
Ce face un optimist cu o amendă? Evident că nu o plătește, fiindcă sigur la un moment dat se va prescrie sau va interveni o amnistie fiscală. Și știți ce este cel mai enervant? Faptul că uneori chiar se întâmplă. În speța lui Nesimțilă s-a dorit să se dea un exemplu pentru comunitatea locală, astfel că amenda i-a fost preschimbată în muncă în favoarea acesteia. Iar ca pedeapsa să fie usturătoare la moral, munca urma să constea tocmai în adunarea resturilor aruncate de șoferi neobrăzați. Practic urma ca cetățenii să râdă de un neobrăzat care strânge după alții. Bine, legea actuală nu-ți dă voie să-l și biciuiești în public sau să-i atârni de gât o placă pe care să scrie ce a făcut. E o pedeapsă executată într-o oarecare discreție, lucru de care un optimist patologic poate chiar profita.
Campania Haideți să arătăm că ne pasă! inițiată de Nesimțilă a căpătat repede adepți în mediul online, fiindcă gâdila simțul civic. Împreună putem curăța aceste străzi și trotuare. Să arătăm că putem avea un oraș curat ca inimile noastre! Plus multe alte mesaje siropoase care ar fi scos-o din casă și pe cea mai suspicioasă babă. Chiar dacă ritmul de lucru a fost de aproximativ treizeci de selfiuri per metru pătrat măturat, întreaga presă locală a trâmbițat deplina reușită a acțiunii. Iar niște funcționari au luat act, cu discreție, de efectuarea orelor de muncă în folosul comunității și, implicit, stingerea obligațiilor contravenientului.
Mă văd iarăși nevoit să rebotez un om și să-l numesc Nesimțilă Eroilă, nou influensăr local în materie de mediu. A fost pocăință? A fost manipulare, prosteală pe față? Nu, dragilor, a fost manifestarea unei stări despre care încă nu există studii de specialitate.