Ştiu că pare o denumire bombastică menită doar să atragă privirea cititorului şi asupra acestui colţ de ultimă pagină de ziar, dar în realitate aşa şi este. Apropo, sper că vă place noua mea fotografie de autor.
Am o teorie formidabilă privind ce anume motivează un primar să acţioneze întru propăşirea urbei. Enunţul sună cam aşa: şansa de dezvoltare a unui oraş este invers proporţională cu gradul de fericire pe care primarul acestuia a simţit-o în copilărie. Cu alte cuvinte, un copil nefericit, care adună frustrări, poate deveni un mare edil.
Sunt ferm convins că în copilărie primarul oraşului Cluj Napoca şi-a dorit foarte mult ca de Crăciun să primească maşinuţa aia chinezească cu baterii şi comandă prin fir. E posibil ca Oficiul Poştal Mărgău să fi rătăcit mereu scrisorile lui către Moş sau Moşul să fi trecut printr-o fază mai sărăcăcioasă a existenţei sale, cert este că timp de mulţi ani i-a adus doar o batistuţă bleu. De ce batistuţă?
Explicaţia primită în famile era mereu aceeaşi: să poţi plânge frumos atunci când vei vedea maşinuţele colegilor tăi. Totul a culminat cu o batistuţă bleu aruncată în sobă şi un copil care, privindu-se în oglindă, şi-a jurat că atunci când se va face mare va deveni primar al Clujului şi îşi va cumpăra multe maşini electrice mari cât casa. Dar cum soarta o face mereu pe-a ironica, omuleţul a devenit primar, maşini electrice şi-a luat, însă mare tot nu s-a făcut. Şi pentru ca răzbunarea să fie completă, din informaţiile primite de la biroul de achiziţii vă pot spune că pentru toaleta oficială a biroului edilului nu se cumpără niciodată hârtie igienică, ci baxuri de batistuţe bleu. Ei, se cam confirmă teoria mea, nu-i aşa?
Bun, poate avem sceptici sau cârcotaşi care spun că nu poţi generaliza de la un singur exemplu. Poftim, oraşul Iaşi. Ştiţi cât de mult îşi doreşte un copil să se dea în roata aia mare de la bâlci, da? Ai impresia că pentru câteva secunde atingi cerul, ba chiar îl poţi mânji cu degetele în care strângi prajiturica aia negresă. Sau brownie, cum îi zice acum. Dar ce te faci dacă nu ţi se dă voie să urci, fiindcă roata aia scârţâie şi pare că vrea să cadă la fiecare adiere de vânt? Păi nimic, doar îţi promiţi că vei ajunge primar şi îţi vei monta în centrul oraşului o roată mare, atât de mare încât nimeni nu va mai fi sigur că nu a nimerit în Londra. Toţi doritorii vor primi şi câte un brownie. Clar, se va numi la fel de bombastic ca şi articolul meu. Se va numi Iaşi London Brown Eye.