Dacă ar fi invers? Dacă am fi noi, oamenii, niște ființe ținute în captivitate cu scopul de a deveni friptură și cârnați și tobă și caltaboș înainte de cine știe ce mare sărbătoare porcină?
Nu ați avut niciodată gândul că un om ar putea sta pe o tavă ornată cu frunze de ștevie, rumenit și condimentat, cu un măr în gură, în timp ce în jurul mesei familia de porci guiță cântece tradiționale? Într-un univers paralel sunt sigur că așa ceva este realitate.
Sunt sigur că într-un asemenea univers niște porci au cumpărat de la obor un pui de om. Mic, mult prea mic pentru a-l mânca așa. Decizia unanimă a fost să se construiască un soi de coteț în care animalul să crească îndeajuns cât să îndestuleze stomacurile întregii turme familiale. Intens furajat, în maximum opt luni urma să fie numai bun. Doar că, Făt Frumos fiind numai unul și negăsindu-se de cumpărat la obor, omulețul cu pricina nu a crescut nici pe departe în opt luni. Hai, poate pe înălțime, fiindcă poziția lui a devenit bipedă, fapt care i-a uimit pe guițători, dar asta nu ținea de foame.
Bun, și-au zis ei, anul ăsta mâncăm doar porumb și halim omul la anul. Bine, fraza asta și-au spus-o ani la rândul, fiindcă omul se transforma ușor într-un adolescent palid, slăbănog și ciolănos, fără urmă de grăsime sau de fibră musculară. O fi de la lipsa luminii și a mișcării, și-au zis porcii într-o bună zi, când au hotărât să țină creatura în curte, legată de picior cu o funie destul de lungă cât să se poată mișca de colo până colo, ba îl mai și speriau, punându-l pe fugă, iar el crea un cerc din ce în ce mai pronunțat pe măsură ce picioarele îi deveneau, laolaltă cu întreg trupul, groase, viguroase și cu siguranță gustoase, sub privirile fericite și pline de poftă ale familiei. Nici nu era nevoie să-și spună unul altuia, era evident că în sfârșit vor avea om pe masa de sărbători.
Nu știu cum se numește Ignatul la ei, dar sunt sigur că era o dimineață rece, cu abur ieșind din gurile suinelor. Sfătuindu-se, au ajuns la concluzia că cea mai sigură metodă de sacrificare ar fi mușcătura adâncă la nivelul gâtului. Porcul cap de familie, cel cu dinții cei mai lungi, a intrat în coteț. O zbatere, câteva țipete, apoi tăcere. Omul găsise în curte o custură pe care timp de câteva săptămâni o frecase de o piatră și acum era adânc înfiptă în beregata râtanului, fiindcă în nici un univers, oricât ar fi el de paralel, nu vei găsi ființe inferioare capabile să le domine pe cele mai inteligente. Singurul porc care poate mânca un om este un alt om.