— Domnule Marciuc, hai să începem cu începutul. Vă considerați nedreptățit.
— Normal că mă consider nedreptățit. Furat, chiar. Adică eu muncesc să inovez și vin alții și îmi interzic munca, nu mă lasă în expoziție. Sunt sigur că au profitat de faptul că sunt român și mi-au șterpelit invenția.
— Povestiți-ne despre Atomo. Cum v-a venit ideea și, mai ales, cum ați reușit să o puneți în practică.
— Eu pot spune că tot timpul am fost atent la problemele cu schimbările astea climatice. Nu prea am fost, dar pot spune, fiindcă am vrut să, știți dumneavoastră, să creez un marketing bun pentru invenția mea. Am observat asta de pe vremea când cultivam roșii. Alea mai mici și mai strâmbe le vindeam mai scump, zicând că sunt bio.
— Să revenim la Atomo, vă rog!
— Așa. Fain nume, nu? Băiatul meu l-a ales. Mie îmi plăcea mai mult Bomba pe Roți sau Sculoshima, fiindcă stau în Sculeni și e frumos să lași în urmă ceva legat de satul tău. Aveam un Golf doi căruia îi modificasem rezervorul. Îi pusesem în loc un butoi de o sută de litri, să pot aduce benzină de dincolo. La un moment dat, cred că a fost mână divină, mi s-a fisurat un furtun de la antigel și, din cauza presiunii, a început să fâsâie și să scoată vapori. Băiatul de la benzinărie a spus ceva de genul „iaca fâsiune“, iar asta mi-a reverberat mie în cap, fiindcă văzusem pe Discovery ceva despre fisiune și energie nucleară, despre cum există submarine rusești care nu ies la suprafață cu anii, fiindcă sunt propulsate nuclear.
— Teoretic, de aici și până la Atomo nu a rămas decât un pas, dar bănuiesc că nu a fost ușor de făcut.
— Știți cum e, totul e să vrei și să știi pe cine să întrebi. Eu l-am abordat pe băiatul de la pompă, că părea să aibă relații și nu m-am înșelat. I-am zis că măi Ioane, nu ai pe cineva care să-mi aducă niște Uraniu 235? Că dacă tot ai zis fisiune, aș vrea să pun Golful pe energie atomică. I-am dat și lui de-o friptură și în nici trei zile a apărut la ușa mea un băiat cu fața acoperită, care mi-a dat un borcănel cu pereții căptușiți cu plumb, în care adusese uraniul cela. Apoi am căutat schițe pe internet și am făcut o centrală atomoelectrică la scară redusă, cât să încapă sub capotă.
— Nu este periculoasă?
— Păi nu are cum să fie, fiindcă am reparat furtunul de la antigel. Bine, doar dacă se strică termostatul, dar știți cum e, poți muri și în somn.
— Just. Totuși de ce nu v-au primit la salonul auto?
— Încă nu îi schimbasem numele din Sculoshima în Atomo și au apărut niște unii cu un contor Geiger. Clar, erau mână în mână.
Un comentariu
Poți să mori în somn, ce-i drept, dar parcă e mai înălțător să mori din cauza creației tale.