Am comentat săptămâna trecută reacțiile rapide ale unor mari corporații la demonstrațiile, manifestațiile și manifestările antirasiste declanșate de moartea lui George Floyd.
Așadar, n-o să mai existe produse Aunt Jemina și Uncle Ben’s în America, nici sos țigănesc în Germania și, probabil, nici mușchi țigănesc în magazinele din alte țări. Asemenea decizii, promovate, iată, exact la momentul potrivit, arată că și marilor corporații le pasă de cetățeni și se raliază la revendicările lor, ba chiar le anticipează uneori – fiindcă nu știu să fi protestat cineva fățiș împotriva Unchiului Ben și a orezului său. Dar mai arată și că revoluția aceea la care visează atâția dezmoșteniți ai sorții și ideologi plini de speranțe e încă departe. Căci împotriva cui să faci revoluție dacă toată lumea – inclusiv inamicii numiți ai protestatarilor și revoluționarilor – e de aceeași părere? Unde e dușmanul? E pe undeva, vag și nedefinit, e corporatismul, e capitalismul, dar să fie și corporațiile…? Păi, ele tocmai au decis să lupte împotriva stereotipurilor rasiste renunțând niște etichete cu persoane de culoare zâmbitoare, care vindeau orez și alte mâncăruri ori condimente gustoase. Ele, corporațiile, sunt alături de revoluție sau cel puțin merg pe același drum.
Mi se pare că în procesul escaladării protestelor, dintr-un motiv sau altul, s-a produs o fixare de sens restrictivă, inițial benefică mișcării radicale, dar care, încet-încet, va ajunge să o domolească strategic. Am mai spus (au spus-o mulți alții) că, dincolo de cazul George Floyd, răbufnirea de revoltă din Statele Unite a avut multiple cauze, care au făcut să se ralieze la ea cele mai diverse categorii de populație, de la afroamericani din ghetouri la universitari înstăriți și artiști liber-profesioniști din marile orașe. Cu teama că fluier în biserică, aș îndrăzni chiar să presupun că, poate, evenimentul care a declanșat revoltele, uciderea lui George Floyd, n-a fost neapărat un act de ură rasială, ci pur și simplu o manifestare de brutalitate a unui polițist. E posibil, oricât de puțin probabil ar suna, ca Derek Chauvin, cel care l-a țintuit la pământ pe afroamericanul George Floyd până ce l-a ucis, să fi făcut la fel și dacă suspectul ar fi fost alb. E posibil ca polițistul Chauvin să nu fi fost un suprematist alb (de altfel, era căsătorit cu o imigrantă din Laos), ci un soi de milițian de tip sovietic, nu neapărat rasist – deși numele nu-l ajută. Și-apoi se pomenește mai rar că, la momentul omorului, el acționa într-o echipă de patru polițiști, dintre care unul era de origine asiatică, iar altul, afroamerican.
Însă nu e întâmplător că demonstrațiile și protestele ce au degenerat în violențe s-au declanșat odată cu moartea lui Floyd: tensiunile în societatea americană ajunseseră la o culme, epidemia de coronavirus dereglase ritmul vieții din State, șomajul creștea în ritm accelerat și sărăcia odată cu el, așa că nu era necesară decât o scânteie. Iar protestele civice care s-au declanșat, deși la baza lor stăteau multe alte nemulțumiri, s-au concentrat pe această direcție antirasistă, fiindcă era cea mai pregnantă, cea mai evidentă, se rezema pe o întreagă istorie de nedreptăți și discriminări rasiale și miza pe o reacție de empatie socială amplă – ceea ce s-a și întâmplat. În acel moment americanii de rând aveau multe nemulțumiri, erau gata să asedieze zidurile establishment-ului din toate părțile, dar au avut înțelepciunea strategică să dea asaltul acolo unde apărarea era mai slabă. E greu să declanșezi un protest împotriva sărăciei – de exemplu –, mai ales în America, a cărei mentalitate protestantă, oricât de difuză ar fi ea azi, aruncă o parte din vina pauperității pe umerii celui incapabil să scape de ea. Însă rasismul e vina veche a Americii, vină pe care societatea americană și-a asumat-o (cum altele nu au făcut-o), e rana niciodată vindecată cu totul, care supurează și astăzi.
Așadar, direcția antirasistă a reprezentat cea mai bună strategie – mai ales că, evident, era și justificată. Doar că, paradoxal, tot ea împiedică schimbarea radicală și revoluția socială visată de ideologii protestatari.