Ce poate dovedi mai bine uriașul succes pe care îl are seria de bandă desenată Astérix decât faptul că un nou album, al 39-lea, Astérix et le Griffon, va fi lansat cu mare tam-tam la final de octombrie? Cifrele vorbesc de la sine: albumul va fi lansat într-un prim tiraj de 5 milioane de exemplare în întreaga lume, tradus în 17 limbi (în Spania, de exemplu, apare în spaniolă, catalană, bască, asturiană și galiciană).
În această nouă aventură, Astérix și Obelix ajung în țara sarmaților, al căror totem este un grifon (de unde și titlul albumului). „O țară rece care dă tonul întregului album al cărui acțiune se petrece în zăpadă“, explică scenaristul Jean-Yves Ferri. Romanii ar dori să captureze miticul grifon, la porunca lui Cezar, iar galii, evident, îi ajută pe sarmați.
Din această aventură face parte, complet involuntar, unul dintre cei mai controversați intelectuali francezi, Michel Houellebecq. În album, autorii l-au dis-tribuit pe Houellebecq în rolul geografului roman Terrinconus, desemnat șef „științific“ al expediției, care, înainte de a porni în navetură, cercetează „harta și teritoriul“. „Ni se cer caricaturi în fiecare album“, explică scenaristul. „Sunt convins că lumea îl va recunoaște pe unul dintre marii noștri scriitori. Aici este geograful lui Cezar, creierul expediției romane, prezent în aventură din dragoste pentru știință.“
Pentru editori, Astérix este un succes sigur de librărie, ceea ce explică tirajul uriaș, dintre care două milioane de exemplare sunt așteptate să fie vândute numai în Franța. În țara sa natală, Astérix este în mod regulat eroul librăriilor, fiecare album urcând imediat în fruntea clasamentului celor mai vândute cărți. Totul este perfect circumscris unei formule de succes: la fiecare doi ani, un nou album este lansat în apropierea sărbătorilor de iarnă, un album Astérix fiind unul dintre cadourile preferate ale francezilor. Și nu numai, aceeași formulă funcționează perfect și în Germania, Spania sau Italia.
În ce privește aventurile propriu-zise, nici acestea nu se îndepărtează de formula stabilită. De aceea, Astérix și Obelix nu vor face obiectul unor reinterpretări precum alte personaje mitice ale benzii desenate precum Lucky Luke sau, mai nou, Corto Maltese. Editorul lui Astérix, Céleste Surugue, asigură că și pe viitor Astérix va rămâne așa cum este cunoscut de mai multe generații de cititori: „omagiile și reinterpretările sunt simptomatice în cazul seriilor care își cam pierd suflul. Nu cred că este cazul cu Astérix“.
Creată de desenatorul Albert Uderzo și scenaristul René Goscinny în 1959, seria Astérix a trecut în grija unei alte echipe de realizatori, gardieni ai formulei inițiale. Rămas singur după moartea, în 1977, a lui Goscinny, Uderzo a realizat ultimul său album în 2011, după care și-a ales succesorii, pe desenatorul Didier Conrad și pe scenaristul Jean-Yves Ferri, un duet care nu s-a schimbat de 10 ani și care a produs patru albume până acum. Astérix et le Griffon este primul dintre acestea care nu e supervizat de Uderzo, decedat în 2020.
Aderența la formula de succes este aproape obligatorie, datorită faptului că micul gal și companionii săi nu reprezintă doar niște simpli eroi de bandă desenată. Ei sunt, de fapt, materia primă a unei adevărate industrii de mare succes care înseamnă, pe lângă albumele de librărie, și venituri uriașe din parcuri de distracție și drepturi de adaptare pentru cinema și televiziune.
De aceea, a altera formula de succes a seriei ar fi echivalent cu o catastrofă, cum ar fi schimbarea ingredientelor poțiunii de putere a celebrului druid Panoramix.