Uăi, muntene, uăi veșini, haidi sî ti prinzi cu mini! Șî la viațî cu uniri și la moarti cu-nfrațiri, uăi! Și munteanul a venit. S-au întâlnit la râul Milcov, care era tulbure indiferent de pe care mal l-ar fi privit, așa că au convenit ca secarea lui dintr-o sorbire să rămână la stadiu de metaforă și să se caute soluții inginerești pentru construirea de poduri. A urmat unirea în cuget în simțiri și în meandrele concretului. În multe domenii, din două noțiuni rămânea una. Uăi, muntene, uiti și propun eu: limba noastrî, a tututora, sî șii moldovineasca. Nu-ț’ plași? Vrai să șii munteneasca? Iaca, asta nu-mi plași mii! Și s-a luat decizia ca limba comună să se numească română, adică fiecare să vorbească cum vrea, atât timp cât scrierea este aceeași. Adică spui o chicat o perjî-n glod, dar scrii că a picat o prună în noroi.
Uăi, hai sî punem capitala la Ieși, ca sî pot ajungi șî eu cu căruța, sâ vadî șî fimeia șî copchiii cum îi sî ti plimbi pi șose di capitalî. Și, uăi? Te-i bolunzît la cap, cum sî șii la Târgoviști? Da’ fimeia, da’ copchiii? Și s-a ajuns la cumpromisul ca București să fie capitala noii țări, iar moldovenii au trebuit să-și construiască niște căruțe mai rezistente. Lucru care s-a întâmplat, dacă e să judecăm după ponderea lor actuală în populația urbei lui Bucur.
Băi, moldovene, eu propun ca plăcintele să fie făcute dupe rețeta muntenească, dacă mă-nțelegi. Cu aluat denăla subțire, rulat cu grije, cu compoziție dă dovleac ras pă răzătoarea fină sau cu brânzică dulce și stafide, dacă mă-nțelegi. L-a înțeles, dar l-a și combătut cu contraargumente devastatoare. Uăi, nu și nebun, uăi, bostanul esti lasat din Dumniezău pentru porși, iară poama îi pentru jin, și fași tu îi pacat. Așa s-a ajuns ca plăcinta oficială a României să fie moldoveneasca poale-n brâu, cu dispensă pentru stafide.
Marea problemă, securea de deasupra idealului Unirii, a fost punerea de acord în privința rețetei naționale de mucenici. Când munteanul a propus varianta cu mucenicii minusculi, ca niște tocmagi circulari răsuciți la mijloc, fierți în zeamă îndulcită, noul său frate a suferit primul preinfarct consemnat de medici după Unire.
Când moldoveanul a propus varianta cu coacere în cuptor, valahul a început să aibă viziuni separatiste. Suntem încă uniți doar datorită geniului politic al Domnului nostru Cuza, care a semnat decretul dualității rețetei de mucenici, ambele căpătând caracter oficial, decret pe care l-a motivat printr-o expresie care a pus capac disputei: unitate în diversitate.