Acțiunea despre care vă scriu azi se petrece într-un oraș ca oricare altul. Nu m-am gândit dacă să-l fac de mărime mare sau medie, fiindcă m-a interesat doar un anumit bloc. Dacă mă gândesc mai bine, nici măcar nu este un bloc, ci mai degrabă o casă cu două niveluri, în care locuiesc mai multe familii și câteva persoane singure.
Domnul R și doamna V sunt amici vechi, fără a se întrezări vreo urmă de idilă. Au existențe relaxate de intelectuali retrași din activitate. Cățelul doamnei V are prostul obicei de a fugi ori de câte ori prinde ușa apartamentului deschisă, cum de altfel face și televizorul domnului R, torturat fiind de faptul că stăpânul adoarme la prânz și sforăie în disonanță cu postul de muzică simfonică, fapt care m-ar face și pe mine să fug din casă dacă aș fi televizor.
Domnul scriitor locuiește la mezanin. Este o persoană foarte discretă, iar locuința sa nu a avut niciodată pretenții de modernism, fiind de fapt o mare bibliotecă personală în mijlocul căreia, pe birou, se află mașina de scris, pe care lumina ce pătrunde pe fereastră o face să capete un foarte frumos perlaj negru. Magia se produce în momentele în care domnul scriitor tastează la mașină. Niște forțe imposibil de explicat fac ca clădirea să se ridice de la sol, uneori abia vizibil, alteori la o înălțime care ar lăsa loc unui câine să treacă pe sub ea cu coada făcută covrig. Spuneți și voi, dragi cititori, dacă oricare dintre voi ar fi observat acest fenomen, nu v-ar fi fost greu să vorbiți despre el, de teamă ca ați putea fi considerați nebuni? Noroc de doamna V, care nu și-a mai putut ascunde îngrijorarea și a deschis subiectul într-una din conversațiile cu vecinul R, care s-a simțit ușurat la gândul că nu era singurul care remarcase tendințele de levitație ale clădirii. Asta înseamnă spirit civic, să ai curajul să vorbești despre faptul că se înalță casa atunci când vecinul scriitor folosește mașina de scris.
Încă nu v-am spus nimic despre rege. I-a venit ideea de a organiza și patrona un concurs de artă, pentru a impulsiona viața culturală a societății și a-și hrăni stima de sine. Și uite așa, întregul regat s-a transformat pentru o perioadă într-un mușuroi cultural, în care fiecare făcea sau învăța să facă artă.
A participat domnul scriitor la acest concurs? A fost regele un jurat competent și obiectiv? Puteți afla doar dacă mergeți la premiera piesei, pe 1 iulie, la Teatrul Tineretului Piatra Neamț. Cum se termină? Sincer habar nu am, fiindcă încă nu am scris scena finală.