Nicicând străin de controverse, fostul membru al trupei Pink Floyd pare a plăti prețul opiniilor sale.
Roger Waters nu a fost niciodată un personaj comod, dar ultimul lui turneu, intitulat This Is Not a Drill, a provocat controverse mai mult ca niciodată. Declarat drept „primul dintre concertele de rămas-bun“, turneul este, pentru Waters, mai mult decât un spectacol muzical, este „o parte dintr-o mișcare globală a oamenilor care sunt îngrijorați, care cer o schimbare necesară“.
Dar încă din 2020, This Is Not a Drill a început să se lovească de critici și acuze, toate legate de opiniile politice pe care Roger Waters nu s-a abținut niciodată să le exprime public și care, în mare, sunt aceleași de ani de zile, în special opiniile lui despre politica statului israelian și cele pro-palestiniene. Însă toate aceste controverse au intrat într-o nouă dimensiune după ce Waters, în răspăr cu opinia dominantă din Vest, a criticat foarte aspru implicarea occidentală și în special a SUA în războiul din Ucraina, acuzând mai ales Washingtonul că susține „forțe extrem naționaliste ucrainene“ și cerând încetarea conflictului.
Aproape imediat, autoritățile din Cracovia au anulat concertul ce urma să aibă loc în oraș în luna aprilie a acestui an, iar Waters a fost declarat persona non grata la propunerea unui membru al consiliului municipal. Lucrurile au mers și mai departe în ceea ce privește concertele din Germania, unde autoritățile au încercat să îi interzică spectacolele, iar politicieni din mai multe partide s-au coalizat, în Köln și Frankfurt, pentru a-l opri pe „unul dintre cei mai cunoscuți antisemiți din lume“ (cum s-a exprimat un consilier municipal din Frankfurt). Concomitent, în siajul unei lungi dispute publice, Waters era atacat public de fostul coleg David Gilmour și de soția lui, Polly Samson, care l-au declarat pe Waters, printre altele, „antisemit“.
De data aceasta, Waters s-a adresat justiției germane, care i-a dat dreptate, iar un tribunal din Frankfurt a permis desfășurarea concertului, subliniind că acesta „trebuie văzut drept o operă de artă“ și că spectacolul „nici nu glorifică, nici nu relativizează crimele naziste, nici nu se identifică cu ideologia rasistă nazistă“. Însă, după concertul de la Berlin din 17 mai, sub pretextul că în Germania este interzisă prezentarea publică a simbolurilor naziste, poliția a deschis o anchetă împotriva lui Waters care, în timpul spectacolului, apare pe scenă îmbrăcat în ceea ce pare a fi o uniformă SS, o haină lungă, neagră, și o brasardă roșie.
Artistul în vârstă de 79 de ani a respins acuzațiile: „condamn fără rezerve antisemitismul“. Iar un alt comunicat a fost postat online și difuzat în timpul următoarelor concerte, comunicat în care Waters pune atacurile pe seama „celor care vor să mă ponegrească și să mă reducă la tăcere fiindcă nu sunt de acord cu opiniile mele politice și principiile mele morale. (…) Elementele spectacolului meu sunt clar o declarație contra nedreptății fascismului și a oricărei forme de bigotism. Încercările de a le prezenta drept altceva sunt motivate politic. Prezentarea unui fascist dezechilibrat este un element al spectacolelor mele încă de la albumul The Wall al Pink Floyd, din 1980“.
Este un lucru pe care atât fanii lui Waters, cât și unele instituții media, precum BBC, l-au subliniat.
Însă, prezentate în mass-media și social media fără acest context, știrile recente au indus publicului larg, care nu este neapărat familiarizat cu muzica Pink Floyd, o altă imagine a muzicianului britanic.
Săptămâna aceasta însă, întreaga poveste a escaladat după ce Departamentul de Stat al administrației Biden s-a implicat și l-a declarat public pe Roger Waters și spectacolele sale drept antisemite. Este un verdict care, venind din partea unei asemenea instituții, ar trebui să ducă la multe ridicări din sprâncene și îi facă pe mulți să se întrebe unde poate duce o asemenea implicare a politicului într-o poveste care privește un act artistic, e drept, foarte controversat.
Fiindcă, pe drept cuvânt, se poate pune întrebarea pe care și-a pus-o ziarul „The Sydney Morning Herald“: „De ce un spectacol Pink Floyd vechi de 40 de ani a devenit brusc controversat?“. Un profesor de studii teatrale de la Universitatea din Sydney, Ian Maxwell, spune că această controversă este parțial explicată de explozia social media.
Însă, dincolo de faptul că spectacolele lui Waters sunt, cum spune prof. Maxwell, un „risc artistic calculat“, dincolo de faptul că ancheta poliției germane vine, cum spun alții, la capătul unei decade de declarații deranjante din partea muzicianului britanic, nu poți să nu remarci faptul că această situație pare să se fi inflamat brusc abia în siajul opiniilor lui Roger Waters despre conflictul din Ucraina. Iar implicarea organelor statale în această poveste nu poate fi decât cel puțin tulburătoare.