S-au incaierat. Regele l-a invins pe urias, dar atit de tare i-a placut de vitejia lui, ca i-a crutat viata si, mai mult, l-a facut tovarasul sau. Planul Dumnezeilor n-a mers. Satul de petreceri, cu un prieten falos alaturi, regele a luat-o razna prin lume si s-a apucat de fapte nemaipomenite. O alta patima pusese stapinire pe el. Fiecare nazdravanie reusita impreuna cu uriasul ii indemna sa faca una si mai mare. Pina au nimerit intr-o zi in padurea Dumnezeilor, au ucis paznicul si au taiat si copacul cel mai drag stapinilor din ceruri. Iar cind regele a mai avut si necuviinta de a refuza s-o ia in casatorie pe fiica unui Dumnezeu, au hotarit cu totii ca nu se mai poate. Si nascocesc Dumnezeii o fiara care sa-i rapuna pe-amindoi.
Ti-ai gasit cine sa fie rapus. Fiara, un fel de taur, s-a napustit asupra pamintului cu o putere nebuneasca. A calcat in picioare sute de oameni, dar pe cei doi n-a dovedit sa-i ucida. Uriasul a prins fiara de coada, iar regele i-a infipt sabia in ceafa, apoi, imbatat de trufie, a smuls o bucata din victima si le-a aruncat-o Dumnezeilor in fata. Dar cu Dumnezeii nu te joci. Daca i-ai suparat, ala esti. L-au pedepsit pe rege cum nu se putea mai rau: i-au imbolnavit prietenul urias, i-au supt puterile pina au facut din el o umbra. A murit uriasul de parca n-ar fi fost. Si-atunci sa vezi sfirseala pe bietul rege. Sa piara de mihnire, nu alta. Odata ce a vazut cum s-a stins uriasul sub ochii sai, regele a inteles ca ii urmeaza si lui rindul. Mai intii s-a jelit, si-a plins prietenul cu care vina lei, dar mai apoi iar a rabufnit in el trufia. Insa acum nu mai dorea sa se lupte cu oamenii sau cu fapturile zamislite de Dumnezei, ci cu moartea. Si-a pus el in gind sa nu mai moara niciodata. Dar cum sa faca? S-a hotarit sa mearga pina la un Dumnezeu mai batrin. Nu-ti mai spun prin cite trece pina ajunge la el. Si drept rasplata pentru sirguinta sa, batrinul Dumnezeu si-a batut joc de el. „Vrei sa fii nemuritor?!”, l-a intrebat el. „Fac orice sa fiu nemuritor”, i-a raspuns regele. Atunci incearca sa nu te culci sase zile si sase nopti! Cum naiba sa nu dormi, ca doar esti om? Pina la urma, somnul te invinge. L-a doborit si pe prietenul meu uriasul. Atit a asteptat batrinul Dumnezeu ca sa rida: „Iata-l pe omul cel tare care cauta nemurirea. Somnul, ca un vint puternic, a navalit asupra lui!”…
Ma-ntelegi?!